EFECTUL DE TREZIRE – Cartea ta de suflet

Maria Tacino, “Amprenta Divină”, ed. Singur & Grinta, 2011

Cele mai multe științe ale omului folosesc o unealtă ajunsă aproape de perfecțiune: matematica. Nu se întâmplă mai niciodată invers, adică o altă stiință, fie ea fizica, chimia, biologia, etc să poată ajuta matematica. De la acest fapt de netăgăduit am început să înțeleg importanța deosebită a acestei cărți. Pentru cel ce o citește, lucrarea Mariei Tacino (un nume cu rezonanțe stranii, din alte vremi) se dovedește a fi o carte a afirmațiilor. Iar provocarea, ridicată ca o minge la fileul scepticilor, este că nu e posibilă negarea acestor afirmații, folosind aceeași unealtă care este matematica.

Pot încerca, desigur, dar fără nici un folos și rămânând într-o veșnică rătăcire. Și așa cum un semafor, prin lumina lui mică, verde sau roșie, poate face ordine între monștrii cailor-putere ale celor mai aglomerate autostrăzi, la fel cartea aceasta reușește să aducă claritate în intersecțiile atât de haotice ale circulației ideilor (și cărților) din lumea de azi.
Adevărul este simplu. Este clar, vizibil, la îndemâna oricui. Dar vederea lui, stră-vederea, cum spune Nichita Stănescu, este îngăduită numai celor ce știu să observe, fără odihnă, cu dragoste pentru descoperirea a ceea ce poate elibera prin cunoaștere.

Adevărul, dobândit prin simțuri, dar conducând către descoperirea unui al șaselea: intuiția. Dincolo de perdeaua somnului conștiinței, intuiția este în mod natural activată la un anumit moment, iar “Amprenta Divină” este un asemenea moment pentru cititor. Așa cum vânturile marilor altitudini curăță cerul de nori, lăsându-i seninul vizibil, la fel se clarifică tot ceea ce ființa umană păstrează încă sub vălul ceții înșelătoare a uitării. O stare de hipnoză (de altfel bine planificată de cei care urăsc adevărul, trăind într-o perpetuă umbră) este înlăturată la o citire atentă. Acesta este efectul de trezire, atât de necesar în zilele pe care le trăim, prea grăbiți pentru meditații profund revelatoare. Înlăturând efectul acestei hipnoze, cuvinte precum hazard, coinicidență, întâmplare, noroc (asociate de regulă cu adjectivul orb), își pierd semnificația prin lectura cărții. În locul autosuficienței lor explicative pentru cei mai mulți oameni, aceste cuvinte își găsesc legi care sunt pe deplin demonstrabile. Regulile sunt, bineînțeles, matematice.

Se simte pe întreg parcursul cărții o ordine care poartă amprenta divină a naturalului, de creștere firească, pas cu pas, de la simplu la complex. Un Dumnezeu după chipul și asemănarea omului devine insuficient pentru Maria Tacino, de aceea descoperirea unor unelte divine (în cazul de față matematica) permite aflarea lui Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoară, ca manifestare directă și de netăgăduit. Regăsirea cea mai frumoasă a chipului și asemănării este aceea din ființă umană, redându-i sensul originar. Ascunsă sub cortex, între cele două emisfere cerebrale ale creierului omenesc, se află o mică glandă (corpul calos, sediul intuiției, atrofiat prin nefolosire în anii raționalității), pe care cartea o poate reactiva, reintegrând astfel cel mai complex organ al omului. Sunt mici taine pe care scrierea le relevă, cu dăruirea pe care autoarea o lasă să se simtă în întreaga călătorie la care ne invită.

Tot la fel cum descoperim cu uimire inexistența negativului, acceptat doar dintr-o pură convenție. Negativului îi corespunde numai valoarea zero, așa cum totului îi corespunde noțiunea de infinit. După fiecare capitol, regăsim același spirit de creștere, de trecere de la întunericul desăvârșit al necunoașterii (din uitare, ignoranță, neștiință) spre lumină, aflare prin descoperire și eliberare din întuneric. O călăuză se află întotdeauna în apropiere pentru cel care cheamă. La îndemâna oricui se găsesc adevărul (eliberator), binele, frumusețea și deasupra a toate dragostea. Și astfel regăsim minunea matematică din cochilia unui melc, pe care unul o ignoră, în timp ce altul o descoperă.
Fără să vrei, la un moment dat auzi ceea ce scria pe frontispiciul Oracolului din Delphi: cunoaște-te pe tine însuți și îi vei cunoaște pe zei. (O întrebare: oare cum ar arăta lumea în care fiecare făptură omenească ar împărtăși celorlalți într-o carte propria cunoaștere a divinității lui interioare?) Într-o spirală a timpului, prin toate rătăcirile prezentului, căutarea divinității se accelerează în cele mai diverse (și din păcate disperate) moduri.

Regăsirea rădăcinilor primordiale ale cunoașterii, în momentul deplinei lucidități a conștiinței, este un semn de evoluție a omului, un început al ridicării din cădere. Lucrarea Mariei Tacino are un efect integrator al cunoașterii, fără disprețuirea celuilalt, fără orgoliul cunoașterii supremului adevăr, fără artificialitate. Este rodul unei căutări împărtășite cu dragoste. Nume precum Pitagora, Euclid, Fibonacci, Kepler, ș.a. sunt trezite la o realitate nouă, aceea a navelor cosmice făurite de om, al ingineriei genetice cu toate pericolele încă ascunse și al unui eventual contact apropiat cu ființe nebănuite din univers. Fără impulsul unor asemenea mari spirite, căderea umană ar fi fost deja desăvârșită. Că nu se poate petrece acest lucru ne-o demonstrează clar și credibil cartea Mariei Tacino, „Amprenta Divină”. Este o colaborare dintre editura Singur din Târgoviște și Grinta din Cluj, care oferă surpriza plăcută a unor adânci revelații. A acelor revelații care pot produce efectul de trezire cu real succes.

Constantin P. Popescu

Publicitate

 

Ioan Radu Văcărescu despre „AMPRENTA DIVINĂ” – o publicaţie de la care poţi câştiga TOT

Despre darul suprem, în limbaj matematic

Premisa de la care porneşte şi se desfăşoară această carte, pe mai bine de două sute cincizeci de pagini dense şi de citit şi recitit cu ochii măriţi, nu-i alta decât spusa lui Einstein cum că „Ştiinţa fără religie e şchioapă. Religia fără ştiinţă e oarbă”. Pentru că această carte este în acelaşi timp una de ştiinţă şi una de teologie. O încercare nu doar interesantă şi inedită la noi, dar care are un sens mult mai înalt, acela de a vorbi pe înţeles despre scânteia divină oferită oamenilor de Dumnezeu, ca dar suprem pentru eul contopit cu Duhul Sfânt. O amprentă divină de netăgăduit, pe care autorul acestei cărţi vrea s-o demonstreze nu doar cu argumente aşa-zicând clasice – argumentul cosmologic, cel teleologic, argumentul ontologic şi cel moral etc. – ci şi cu argumentul care ar putea părea nu doar inedit ci şi uimitor, acela ştiinţific, de fapt matematic. Pentru că, spun oamenii de ştiinţă, tot ce există, ca să existe ca teorie universal acceptată, trebuie să fie formalizat matematic. Adică să fie pus într-o formulă. Pentru că, nu-i aşa, chiar cea mai mare teorie a lumii noastre, cea a relativităţii, a fost formalizată de Einstein în faimoasele câteva semne care sunt: E = m c².
(…)

Altul este celebrul Grigori Perelman, cel mai mare geniu în viaţă din domeniul matematicii, omul care a rezolvat singur una dintre cele şapte Probleme ale Mileniului (conjectura lui Poincaré) şi care a primit în 2006 Medalia Fields, o distincţie considerată Premiul Nobel pentru matematică. Atunci când Institutul Clay a decis să-i acorde premiul de un milion de dolari pentru munca sa, Grigori Perelman a declarat că are tot ce-i trebuie şi că nu are nevoie de bani. Între timp, matematicianul rus, care, pe de altă parte ne spune că a renunţat la matematică pentru a nu se converti într-o “maimuţă de laborator”, lucrează la demonstraţia matematică a existenţei lui Dumnezeu, care a devenit o mare provocare pentru el. De altfel, apartamentul lui din Sankt Petersburg este încărcat de icoane şi crucifixuri, iar Grigori poartă barbă ca un adevărat călugăr ortodox şi are mereu în buzunar un şirag de mătănii. Grigori se roagă în fiecare noapte şi este convins că poate demonstra existenţa lui Dumnezeu prin intermediul ştiinţei ştiinţelor, matematica.

Plecând de la premisa arătată mai sus, la care se adaugă şi spusa lui Philolaos, cum că “Tot ce poate fi cunoscut are număr şi fără de număr nu cunoaştem nimic” şi desfăşurându-şi demonstraţia în marginea esenţei perfecţiunii, a existenţei, matematicii spirituale (inclusiv prin distincţia dintre matematica materială, adică aceea a cercetării realităţii materiale perceptibile şi matematica mentală, adică aceea abstractă, pur teoretică, cum ar fi geometriile neeuclidiene, la care se adaugă numeroase formule, grafice şi spaţialităţi ale ştiinţei supreme) şi simbolismului religios, autorul reuşeşte să ne menţină într-o stare de benefică încordare spirituală până la final, atunci când ne putem alătura şi noi, umili, lui Pascal: “Dacă Dumnezeu nu există şi eu am crezut în el, n-am pierdut nimic; dar dacă există şi n-am crezut în el, am pierdut totul.”

Ioan Radu Văcărescu
Coordonator proiect- AMPRENTA DIVINA
Cristi Iordache

 

Legea iubirii- AMPRENTA DIVINA

„Iubeste si fa ce vrei!” Sf. Augustin

Legea Iubirii, prin care Iisus ne invata sa-L cunoastem pe Tatal nostru, nu se refera la ceea ce numim „Legea” ci este doar metoda prin care Iisus a venit sa o implineasca. Inlocuind „”Legea talionului””, care in perioada precrestina avea un caracter progresist prin limitarea pedepselor responsabile de amplificarea razbunarii si de perpetuare a urii, ne dezvaluie Constiinta Superioara, in care Iubirea substituie parghia Legii-frica:

„„38. Ati auzit ca s-a zis: „”Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.””

39. Dar eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt.

….

43. Ati auzit ca s-a zis: „”Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau””

44. Dar eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ca va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc.

45. Ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara Soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.

46. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?

47. Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oara paganii nu fac la fel?

48. Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal nostru cel ceresc este desavarsit. Evanghelia dupa Matei, cap. 5

Legea Iubirii este aparent paradoxala prin lipsa de atitudine si reactia inversa caracteristica rasplatirii raului cu bine, dar o analiza simpla conduce la concluzia ca este singura cale spre Dumnezeu.

Raul in sine nu exista. Este o non-viata ca si orice fals, care se leaga de o entitate la care cauta rezonanta, care se poate produce prin ura, inversunare, lupta, contradictie etc. adica printr-o atitudine echivalenta. Atata timp cat aceasta nu are aceeasi vibratie, parazitul nu traieste. Nimic nu este rau in sine, decat daca afecteaza pe cineva. In momentul raspunsului „”cu aceeasi moneda”” se produce echivalenta in vibratii, iar aceasta constituie „”Cheia Cutiei Pandorei”.

Rapsunsurile la intrebarea „”de ce sa raspundem raului cu bine”” pot fi formulate astfel:

„”1. Pentru a nu perpetua raul. Atata timp cat ne consideram adeptii binelui, este aberant sa asteptam „”ruperea lantului”” de la cel pe care il consideram „mai rau ca noi”.

2. Pentru a creste si a nu scadea. Purtand o lupta cu cei „”mai rai”, extrapolarea conduce la paradoxul ca Dumnezeu ar trebui sa se razboiasca cu toti.

3. Pentru a nu ne construi un idol din cel pe care il consideram rau. Raspunzand in aceeasi maniera, copiem de fapt ceea ce dispretuim, acordandu-i involuntar recunoasterea ca model si investindu-l in rangul de „”maestru persoanl””.

Aceasta esenta a Noului Testament este descrisa in Evanghelia dupa Matei, cap.22:

„„36. Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?

37. Iisus i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul si cu tot cugetul tau.

38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii””

Maria Tacino- Amprenta Divina, Editura Singur

 

Primul eveniment de coaching din Târgoviște

 

În ajunul Sfântului  Nicolae am participat la un eveniment extraordinar de Coaching, organizat de Alina Goanță, coach for Change in Life&Business.

Îl așteptam de 2 săptămâni cu sufletul la gură.

Pentru Târgoviște este un eveniment rar și iată că a devenit posibil datorită unor oameni frumoși, curajoși,  dedicați și perseverenți cum este Alina Goanță alături de oamenii care au susținut-o.

Energia creată a fost minunată! Încă o simt! Am plecat motivată, entuziasmată și fericită că visele pot deveni posibile.

Am atras acest eveniment în viata mea, imi doream din suflet ca și în Târgoviște să existe astfel de evenimente și astfel de oameni care să semene vânt de schimbare în bine!:)

Cum a început totul?

Seara a debutat cu “povestea începutului “ acestui proiect.  O poveste motivantă. Ma gândeam în timp ce Alina povestea despre temerile pe care le a avut legate de realizarea acestui eveniment, cât de mult contează  să știi ce vrei și să fii perseverent!

Desi și-a ales ca zi de lansare a acestui proiect de coaching, ajunul Sf. Nicolae și un oras mic cum este Târgoviște, Alina a mers pe mana destinului , chiar dacă cei din jur erau sceptici la dorința ei si la circumstanțele în care se va realiza.

Și cât te felicit Alina pentru această decizie!

Îți dai seama ce ai realizat? Ai dat viață unui vis! Bravo!

Cum a decurs evenimentul?

A urmat un discurs motivațional și foarte frumos ținut de Florin Pasat, trainer și speaker de peste 10 ani.

Ne-a vorbit despre CONVINGERI care sunt atât suportive cât și nesuportive și se găsesc ghici unde, în SUBCONȘTIENT. Aici unde se pare că se găsește 99% din informație pe când conștientul deține doar 1%. E frapant? Sigur că da!

Să știi că folosești doar 1% din creierul tău, cu precădere-conștientul  și pe acesta în 99% din cazuri.

În conștient se află și Ego-ul-toate lucrurile acelea neplacute pe care le deținem ( invidie, gelozii, temeri, sabotări, amânări).

Convingerile si soluționarea lor

Am învătat că este bine să ți găsești convingerile nesuportive (cele care te sabotează inconștient) să le analizezi și să le transformi în convingeri suportive.

De exemplu:

– convingeri nesuportive- Banii sunt răi sau Femeile și bărbații se ceartă tot timpul

 

-convingeri suportive- Banii sunt buni, mă ajută să am o viață împlinită financiar/ Femeile și bărbații trăiesc în armonie

Practic iți transformi acea convingere negativă într o afirmație pozitivă. Este important însă cum descoperim acele convingeri nesuportive care “ne setează” pe pilot automat și ne conduc viața fără să ne dăm seama.

Ni s-a explicat cum o persoană care câștigă o sumă mare lunar în același timp nu reușea să păstreze acei bani datorită unei convingeri de genul : “așa cum vin banii, așa se duc” iar evenimentele apăreau sub forma de cheltuieli suplimentare: plata unei amenzi, un lucru stricat în casă, orice cheltuială neprevăzută.

Să întelegem astfel că este extrem de important să ne descoperim convingerile negative, să le transformăm și să ne împlinim obiectivele cu succes.

Coaching-ul este….

De aceea s-a inventat ”coaching-ul”. Un program de coaching te poate ajuta să-ți ”setezi” viața în convingeri pozitive și să renunți la sabotările inconștiente pe care le realizai cu obiectivele tale și implicit cu viața ta.

Dupa o pauză de 15 min, în partea a 2 a a programului fiecare dintre noi a fost pe rand: coach, coachee si observator.

Un experiment interesant in care coach-ul adresează întrebări celui care este “coachee” (cel pe care îl antrenezi pentru succes). Întrebările folosite în acest joc au fost cele legate de “abundență” tema programului din această seară.

Exemple de întrebări:

“Ce inseamnă abundența in viața ta?”

“Ce ai face daca ai știi că este posibil să realizezi această abundență în viața ta?”

Și o serie de întrebări de acțiune, cum, când, cine o să te ajute în susținerea obiectivelor tale?

Întrebări revelatoare și utile pentru ați atinge un obiectiv.

În postura de “coachy”( cel antrenat pentru a-și atinge obiectivul) m-am simtit acceptată și înțeleasă. Ai senzația că acel om este acolo doar să te susțină, să te  ajute și practic singur îți croiești răspunsurile, coach-ul doar te întreabă, te ghidează.

După schimbul de roluri, seara se apropie deja de final, nu înainte de a se extrage câștigătorii de la tombola cu premii în minunate produse motivaționale și de dezvoltare personala: cărți, Dvd-uri, ședințe de coaching alături de Alina.

Și să nu uit de fotograful Ciprian Grigorescu ce ne-a făcut o mulțime de poze, inclusiv una de grup cu energia de deborda la finalul acestei seri minunate.

DA! Chiar a avut loc acest eveniment!

Le am rugat pe prietenele mele să mă ciupească, poate visez, dar chiar am fost la un eveniment de dezvoltare personală în Târgoviște!

Urmatoarea întâlnire..

Următoarea întâlnire va fi pe 9 ianuarie.

O aștept cu mare entuziasm!

Avem nevoie de voi ca de aer, oamenii au nevoie de schimbare, de nou, de ieșirea din tipare, convingeri, credințe.

Avem nevoie să visăm și să știm CUM să ne împlinim visele.

Vă multumesc din suflet pentru tot!

Ps. Puteti vedea mai multe fotografii pe pagina de facebook a Programului de coaching din Târgoviște 🙂

 

 

Cu drag,

Oana Stan

 

Rai sau iad?

Ai avut momente când te ai oprit din alergatul ăsta zilnic și te ai întrebat, hei, ce fac acum, care -i următorul pas, de cine ascult, pe cine ascult, cine mă pune să ”alerg”  și de ce, pentru ce sau pentru cine o fac?

Cine ești tu, cine sunt eu, cine este Dumnezeu? Încerc să-mi răspund în fiecare zi, sunt zile când găsesc răspunsurile și zile când nu…

De ceva vreme tot caut și descopăr și rămân plăcut surprinsă de cât de ”oceanici” suntem” ..un univers întreg este în noi, în mine și în tine!

Suntem TOT ceea ce putem fi!

Suntem iad și rai, suntem buni și răi, suntem ură și iubire, suntem alb și negru, suntem ordine și dezordine!

Și totuși cineva ne echilibrează, da, ai ghicit, Dumnezeu, el ne păstrează într-o balanță perfectă, niciodată mai mult sau mai puțin! Atât cât putem duce, atât primim și în bine și în rău!

Credem că avem putere, că putem controla lucrurile, că le mișcăm așa cum vrem noi și când vrem, însă nealiniați la o ordine divină toate planurile noastre sunt în zadar!

Avem liber arbitru, îl putem folosi cum vrem, să fim rai sau iad…și funcționeaza, așa-i? 🙂

Ce facem însă când ajungem în iad și uităm cum și de ce am ajuns acolo, uitam pe ce ușă am intrat iar luminița de la capătul tunelului pare a se fi stins demult…?

Uităm că am ajuns singuri acolo, începem să blamăm, să condamnăm, să judecăm, să urâm, orice, pe oricine ne iese în cale și ne arată o oglindă în care ne vedem fețele ”urâte”. Nu ne place, ne ascundem, negăm ca am fi noi aceia și stăm și așteptăm minuni exterioare. Așteptăm să se deschidă ușa întunericului să intre cineva să ne ia în brațe și să ne spună, gata, s-a terminat, ești liber de acum!

Ghici ce, nu funționează! 🙂

Oricine ar  veni efectul ar dura fix cât o linguriță de zahăr topită într-un ceai..:)

Și probabil într-o zi plictisit de ceaiul devenit mult prea dulce pentru pentru gustul tău, de nebăut, vei înțelege și-ți vei aminti cum ai deschis ușa ”iadului” și ai intrat singur, singurel, vei înțelege că doar TU ai puterea s-o faci să dispară, nu doar să o deschizi.

Vei înțelege că ai sămânța divină ce între timp a început să rodească, să înflorească, pentru că ți-ai amintit de ea, ți-ai amintit cine ești, de unde vi și de ce ai venit. Ce zi mare!Câte revelații! Câte zambete, câte speranțe, câtă credință! O grădină de flori parfumate! Seamănă cu raiul, da, chiar el este!:)

Este raiul tău! Ai uitat că ești și rai? Ești dragul/draga mea!

Ești un rai dulce pe care Dumnezeu îl iubește atât de mult!

Ești raiul lui, ești creația lui, te iubește enorm, până la capătul universului!

Ce vrea EL în schimb de la tine? Să-i răspunzi cu aceeași iubire, cu aceeași inimă ce arde doar pentru EL așa cum și el se topește după tine, după creația lui, după copilul lui..

Vrea sa fii IUBIRE!  Sunt sigură că știi cum să faci asta, ai facut-o deja de milioane de ori, amintește-ți cum a fost atunci și adu în inima ta acea iubire, planteaz-o pentru totdeauna!

Rămâi fidel ei pentru veșnicie!

Rămâi iubire, fii iubire!

Te iubesc, iubește-te, Dumnezeu te iubește!

 

PS. Îți las un videoclip frumos realizat de un om și mai frumos, Laurențiu Lary. Îți recomand toate lucrările lui divine! 😉

Cu drag,

Oana Stan

 

 

Oamenii de langa mine

Am învățat în ultima vreme cât de importantă este recunștința și cât de mult îți poate schimba viața.

De altfel am învățat foarte multe lucruri, pe care ți le voi povesti la momentul potrivit.

De dimineața am avut inspirația să scriu din nou despre recunoștință și despe acei oameni cărora le sunt recunoscătoare și cărora le mulțumesc din suflet că fac parte din viața mea.

Primul om ce mi a venit în minte este o ființă specială, se numește Severina Soare și a apărut în viața mea exact ca un soare. Mi-a schimbat viața în bine și mi-a adus o enormă dragoste și căldură, înțelepciune, recunoștință, încredere, pasiune, claritate, viziune, speranță și iubire, muuulta iubire! Cuvintele nu pot reda bucuria sufletului pe care ea a reușit să o trezească dintr-un somn luuung…:)

Mi-au venit în minte apoi oameni ce mă susțin permanent și necondiționat, cărora le este suficientă dragostea mea…mă refer la tine, Silviu Luncan, un drag tovarăs de drum implicat în gesturi umanitare greu de imaginat pentru noi. E mare lucru ca un om să te întrebe la sfârșitul unei zile cum ți-a mers astăzi și să-ți ureze binecuvântări. Câți dintre noi mai facem asta?

De curând am descoperit alți doi oameni frumoși cărora le mulțumesc din  inimă pentru toate aprecierile și cuvintele frumoase pe care mi le-au adresat, muțumesc Alexandra Oprea și Dan Pișta. Alexandra mi-a mulțumit pentru postările de zi cu zi de pe facebook, mi-a spus că o inspiră și o ajută. Ești un dar neprețuit draga mea.

Dan Pișta imi citește de câteva zile blogul și-mi lasă mesaje atât de frumoase și mă încurajează să merg mai departe.

Cum să nu-i iubești pe acești oameni care văd frumosul în tine?

De curând am cunoscut o altă doamna absolut încântătoare, dna Victoria Harhoiu, președintele Fundației Andrei din Târgoviște. Mi-a oferit ocazia să fac voluntariat. Doamna aceasta are suflet dragii mei si este foarte mare! Știe să fie generoasă și extraordinar de puternică și blândă în același timp.

Un alt om deosebit de frumos este Corina Leca, președintele Asociației ”Ambasadorii prieteniei”. Atât de dăruită celor dragi și comunității din care face parte. Pentru ea viața trăită în normalitate este totul. Societatea de acum o necăjește teribil, motiv pentru care luptă să schimbe mentalități și să aducă lucrurile la gradul lor de normalitate și decență civică. Îți mulțumesc Corina pentru că m-ai suit în barca ta si pentru că ai văzut în mine lucruri cu care să te pot ajuta să scriem în continuare povești frumoase despre cum să fim oameni.

Mădălina Olteanu, draga mea, un om frumos, cald, blând, inteligent și dornică de cunoaștere. Îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să te cunosc și că de acum putem construi lucruri frumoase împreună. Caută și vei găsi în tine acele puteri extraordinare ce te vor înălța.

Le mulțumesc colegilor mei de la cursul de reflexoterapie, Alexandru, Andrei și Marian pentru că m-ați învățat lecția aprecierii. Copiii aceștia sunt aproape nevăzători. Marian nu mai vede chiar deloc. Am rămas uimită de tăria lor de caracter și cum merg mai departe în ciuda acestui lucru. Sunt incredibili! Mă emoționează povestea lor iar eu plec de acolo parcă renăscută. Ei nu-și dau seama însă sunt o lecție extraordinar de frumoasă pentru oameni, adevărat, pentru cei care reușesc să o vadă.

Le mulțumesc prietenelor mele Georgiana și Nicoleta pentru  încurajările constante și prietenia frumoasă pe care mi-o oferă. O felicit pe Georgiana pentru curajul de a-și urma inima și pentru că aceste noi experiențe o vor transforma și o vor face și mai puternică. Nico are un bebe minunat care i-a transformat viața în bine și care îi va da aripi să construiască lucruri extraordinare. Mulțumesc Nico pentru încurajări și pentru expresia „iar te duci la cursuri?”. Ești minunată când spui asta, pentru că o faci cu admirație și uimire și asta îmi dă încredere în mine.

Îi mulțumesc dragei mele verișoare Diana, ea este ca un stâlp de credință. Este un om deschis la minte, care vrea să învețe și care mă ascultă, deși îmi spune uneori că nu înțelege nimic:)) Ea are doi îngerași, pe Teo si Matei. Este o mama eroină. Îi iubesc foarte mult pe toți și le mulțumesc pentru momentele frumoase petrecute împreună.

Îi mulțumesc fratelui meu pentru că mă sună când lipsesc de acasă și pentru că orice s-ar intâmpla sunt sigură ca va fi acolo.

Îi mulțumesc Danei pentru zâmbetul pe care-l are pe chip când mă vede și pentru că este un om generos.:)

Le mulțumesc părinților mei fără de care azi n-aș mai fi aici, vă iubesc si vă respect.

Cu siguranță lista de oameni minunați din viața mea este mult mai lungă…fiecare om pe care-l întâlnesc are ceva frumos pe care sa-l admir și de la care să învăț ceva.

Fiecare mă ajută să mă oglindesc în ei și să găsesc acele lucruri ce mă ajută să mă construiesc si să merg mai departe pe drumul meu.

Viața este fabuloasă dragii mei.

Este un miracol pentru care trebuie să mulțumim clipă de clipă.

Este mai frumoasă pentru că voi toți sunteți în ea și pentru că dați din sufletele voastre tot ce e mai frumos.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și toate ce-am primit și pentru că face din fiecare din noi, deși uităm deseori acest lucru, instrumente prin care el să-și manifeste iubirea divină.

Vă îmbrățișez și vă iubesc din suflet!

Cu multă iubire,

Oana Grigore

 

Reîntâlnire cu sufletul

Bine te-am găsit….

Astăzi aș vrea să vorbim despre suflet..

Te-ai întrebat vreodată de ce are nevoie sufletul unui om să supraviețuiască în lumea nebună în care trăim?

Ai simțit și tu probabil că suntem mai mult decât o mașinărie de consum….de oricare tip ar fi el.

Te-ai întrebat vreodată de ce trăiești zi după zi, de ce respiri încă? Pentru că te așteaptă viața cu ”mărfurile” ei de vânzare sau pentru că sufletul tău caută să se definească?

Te-ai întrebat vreodată cine ești? Da, cine ești?? TU, singur, dezgolit de toate, ”decojit”, când dai jos pe rând tot ce adaugi la tine, de la convingeri ce te limitează până la cei care și-au imprimat fără să vrei (sau cu voia ta) prezența în tine..Cine rămâne, sau ce rămâne?

Ai fost vreodată atât de sincer cu tine încât ți-ai spus, ”mă doare să simt lipsa iubirii prin cei care o îndepărtează de la ei înșiși și implicit de la mine”.

Ce faci când te simți ”diferit” pentru că manifești ”altceva” decât cerințele ce le auzi în jur, manifești dorința de cunoaștere de sine, puternică, lăuntrică și fără acest lucru e IMPOSIBIL să deschizi un nou capitol în viața ta?

Ce faci când simți că vrei să reușești prin tine și menirea ta și implicit prin Dumnezeu, însă constați că vei mai încerca singurătatea printre semenii tăi?

Ce faci când ai obosit să te vezi trist, plin de îndoieli?

Sunt așa multe întrebări și sunt sigură că pentru fiecare s-ar găsi un răspuns potrivit…

Cred că la toate întrebările s-ar potrivi o altă întrebare 🙂 Întreabă-ți sufletul ce ar face în aceste situații?

De ce sufletul? Pentru că el rămâne după ”decojire”.

Cine-i sufletul? Sunt sigură că au fost multe momente când ați făcut cunoștință și apoi l-ai uitat, ca pe un prieten vechi, undeva prin lume…

Sufletul ești TU, cel adevărat din tine, cel care vede, aude, simte adevărul din tine!

Cel care îndepărtează orice impuritate fără eforturi pentru că acestea ”alunecă” de pe suprafața lui..

Ți-ai ascultat vreodată sufletul? Ce ți-a spus? Că vrei să renunți la anumite lucruri pentru că sunt neadevărate și fără sens pentru el și care au pătruns acolo doar pentru că la un moment dat ți s-au părut adevărate și chiar le iubeai?

Ciudat cum ți-ai permis singur să te rănești, te înțeleg perfect! 😉

Cum poți să-ți asculți sufletul mai bine? Hmm..delicată întrebare, mai ales pentru că acest lucru va da dependență! 🙂

Ai putea să încerci cu lucruri mici…dacă azi simți că vrei să citeși o carte, o anumită carte, fă-i sufletului pe plac, adică ție!

Dacă peste două zile simți să împărtășești cuiva ce ai citit fă acest lucru..

Dacă simți în interiorul tău chemarea pentru o pasiune încearcă azi să-ți imaginezi cum ar fi să-ți dezvolți acea pasiune și să faci din ea un mod de viață.

Dacă sufletul îți spune iartă-l (o) sau iartă-i că dorm ei încă…ascultă-l și fă-i pe plac.

Dacă sufletul îți spune aici în interior e liniște, trebuie doar să fii conștient de asta și să ”tragi obloanele” pentru câteva momente de la exterior și să te încarci.

Dacă sufletul îți spune, l-am regăsit pe Dumnezeu, îl uitasem…e cu mine aici, mereu de-a pururi, ascultă-l pentru că așa este!

Știu că ți-e greu dar sufletul tău știe cel mai bine ce răspunsuri să-ți dea. Ascultă-l, iubește-l, protejează-l și amintește-ți de el în fiecare clipă a existenței tale!

Dumnezeu se află acolo pentru fiecare dintre noi!

Te iubesc și adu-ti aminte de sufletul tău!

Iți las o melodie ce sigur va șopti sufletului tău..

 

Cu drag,

Oana Stan

 

 

 

 

O carte gratuită pentru tine- Lumea într-un interviu

Dragii mei dragi,

De ceva timp în discuțiile pe care le-am avut cu profesorul Șerban Stănescu, am primit îndrumarea de a realiza o carte cu o serie de interviuri în domeniul descoperii vocației.

Mi s-a părut extraordinară ideea și de pus în acțiune.

Însă așa cum știți și voi, orice idee nepusă în practică rămâne doar O IDEE, un gând, o vorbă, o frază, ce fără ACȚIUNEA TA, rămâne în stadiul de simplă idee.

Asta am învățat pe pielea mea.

Prin urmare am realizat o versiune gratuită a cărții la care lucrez în  prezent.

Versiunea de față cuprinde doua interviuri, cu doi oameni speciali (pentru că și-au pus ideile în practică).

Poți descărca varianta gratuită de AICI

Pentru a descărca trebuie să dai click dreapta și „Save target As..”

De ce am ales să fac interviuri? Pentru că este forma cea mai pură de informație pe care o poți avea. Este gândul, fapta acelui om pusă pe hârtie.

Sper să simți sinceritatea și emoția răspunsurilor care să te inspire să vezi drumul tău!

Îmi doresc ca aceste discuții cu oamenii aflați deja pe drumul vocației lor să te ajute și pe tine să faci pașii necesari SPRE TINE.

Aș fi extrem de fericită și împlinită să știu că am reușit să te ajut într-un fel.

Aș vrea să mă întâlnesc cu tine pe stradă și să-mi spui ” Datoriă acelui interviu am luat decizia să-mi ascult intuiția și să fac ceea ce-mi doresc, să-mi schimb viața, atitudinea, cariera, locul… ” sau orice alte schimbări simți tu că ar fi necesare pentru tine.

 

Îți mulțumesc  drag cititor că ești alături de mine și că mă ajuți să oferim oamenilor, poveștile care-i inspiră.

Îți reamintesc că Poți descărca varianta gratuită de AICI

Aștept feedback-ul tău extrem de importat ce mă poate ajuta în construirea celei mai bune variante a cărții.

Cu foarte mult drag,

Oana Stan

 

Disciplina și rolul ei în viața noastră

Dragii mei,

Astăzi este sâmbătă, zi guvernată de planeta Saturn.

Am citit despre Saturn că este numit și ”MARELE ÎNVĂȚĂTOR”, energia acestei planete impune anumite limite, se ocupă de planificare, organizare, disciplină. Te ajută să-ți stabilești niște obiective și să le urmărești.

De asemenea energia acestei zile ,guveranta de Saturn, poate transmite conservatorism, tradiție și pentru cei mai sensibili pesimism. Însă dacă vedem partea plină a paharului, Saturn doar aduce puțină structură în puțin mai mult haos. 🙂

Este un profesor mai dur și de modă veche, l-ar numi unii, însă dacă reușești să-i înțelegi mesajul o să ai doar de câștigat.

Știu aceste lucruri pentru că sunt foarte atrasă de acest domeniu și cred ca planetele ce ne guvernează ne și afectează viețile într-un mod în care trebuie să învățăm ceva de acolo.

Mai știu și că sunt sceptici printre voi, însă personal, atunci când citesc caracteristicile zodiei mele, se potrivesc într-o masură destul de mare. Lucru ce-mi întărește credința că există ceva dincolo de ce se vede, ceva ce ne ghidează pașii.

Prin urmare pentru că ți-am făcut un intro destul de lung legat de energia zilei de astăzi, mi-am propus ca din lecțiile pe care le are Saturn pentru noi să vorbesc despre DISCIPLINĂ.

Disciplina la prima vedere îmi sună a ceva impus, obligat, greu de făcut.

Ca și semn de apă îmi este mai degrabă specifică împrăștierea (ai văzut un râu ieșit din matcă).

Însă am început să mă împrietenesc și cu disciplina pentru că am nevoie de ea.

Am înțeles că fără disciplină, organizare și planificare este foarte greu, chiar imposibil să finalizezi o acțiune.

Tendința mea este aceea de a începe un lucru, apoi un altul și tot așa, apoi constat că am multe treburi începute si niciunul terminat.

Disciplina aduce ordine și rigoare.                            

Aduce claritate și poți vedea lucrurile obiectiv. 

Te poți hotarî mai repede când ești disciplinat.

Aveam nevoie să-mi disciplinez timpul în primul rând. Îl foloseam inadecvat.

Toate lucrurile mi se păreau urgente și importante și de rezolvat ACUM!

Primul lucru ce m-a ajutat fantastic a fost să-mi organizez totul într-o singura agendă și fără 1000 de foi cum erau înainte și bineînțeles să prioritizez lucrurile după care era urgent și important.

Constat astfel că importante și urgente sunt unu maxim două lucruri iar restul sunt importante dar neurgente.

Prima urmare criza de timp în care mă aflam se datora unei slabe organizări a lucrurilor pe care le aveam de făcut.

DISCIPLINA înseamnă și respect pentr tine și timpul tău.

Există oameni în jurul nostru ce pot fi CRONOFAGI (consumatori de timp) și te țin pe loc din activitățile pe care e ai de realizat. Iar daca a spune ”NU” acestor oameni este greu pentru tine, s-ar putea să te trezești la sfârșitul zilei că iarăși ai amânat ce aveai de făcut… de-o lună! 🙂

DISCIPLINA te ajută să perseverezi.

Dacă azi ai făcut ce aveai pe listă, mâine la fel, la sfârșitul săptămânii o să constați că ești la zi cu toate planurile tale.

Vei avea timp apoi să te concentrezi și pe „VIZIUNE”, acel plan pentru mâine, pentru o săptămână, o lună, sau o perioadă mai îndelungată.

Un rezumat al implementării disciplinei în viața mea ar fi:

• O agenda
• Prioritizarea activităților în funcție de urgența și importanța lor
• Urmărirea acestui proces și modificarea din agendă a stadiului în care se află
• Si REPETAREA acestui proces până la formarea acestui obicei.

Și iată că ai înțeles acum  și de ce ai nevoie pentru a-ți forma un nou obicei, despre care ar trebui să discutăm altă dată. 🙂

Îți mulțumesc pentru vizita ta și pentru că sper că ai citit până la capăt.

Fie ca energia lui Saturn să te facă mai disciplinat și în timpul săptămânii! 🙂

 

 

Spune-mi ce faci tu ca să fii mai disciplinat în activitățile tale?

Sursa foto http://adoptanegotiator.org

 

Cu drag,

Oana Stan

 

Despre iubire..

Astăzi este vineri, zi guvernată de planeta Venus, zeița frumuseții, a eleganței, a iubirii. Este bine ca în această zi să ținem cont de aceste lucruri și să le aplicăm în viața noastră, să fim mai atenți cu cei dragi, să le transmitem grija, afecțiunea și iubirea noastră. Ieșiți din casă astăzi, admirați frumosul, cultura, arta, mergeți la teatru, la film, la expoziții, în acest fel veți folosi cu succes energia zilei de vineri.

Această idee minunată despre energiile zilelor o am de la prietenul Șerban Stănescu ce și-a restructurat blogul după acest lucru. Astfel că în fiecare zi sunt abordate diverse teme în funcție de energiile zilelor. Ideea mi s-a părut genială!

Astăzi sărbătorim iubirea! Prin urmare ascultă această melodie și citește mai departe.

Despre iubire poți scrie ore în șir fără să te oprești.. despre iubire s-au scris și se vor mai scrie mii și mii de rânduri.

Iubirea este liantul invizibil dintre oameni, este motorul vieții, este Dumnezeu.

Iubirea este hrana noastră cea de toate zilele.

Este sursa mea de energie și locul în care mă reîntorc să-mi încarc bateriile.

Bucuria iubirii este incomparabilă!

Te-ai putut bucura vreodată de ceva fără să împărtășești bucuria ta cu persoanele iubite, cu oamenii din jurul tău?

Iubirea este bucurie! Este bucuria mea de zi cu zi!

Iubirea te salvează neîncetat din toate prăpastiile în care te arunci!

Oriunde te-ai afla dacă simți iubirea celor dragi ești cel mai fericit și apărat om!

De ce să-ți fie frică?

Iubirea leagă și sfințește viața noastră!

Iubirea îți dă speranță!

Iubirea necondiționată face toate acestea, iubirea aceea care doar oferă, oferă până în ultima clipă a vieții și după viață.

Cred că iubirea necondiționată este cel mai mare dar ce-l poate primi un om de-a lungul vieții.

Iubirea te transformă și te recreează!

M-ai învățat că pentru a iubi necondiționat e nevoie doar să dăruiești necondiționat… bunătate, tandrețe, grijă, atenție, devotament, gânduri frumoase, susținere constantă, respect, înțelegere, zâmbete, îmbrățișări, o pleiadă de lucruri frumoase.

Când un om se instalează în sufletul tău și-l umple, te poți numi un om iubit, împlinit, fericit.

Te iubesc pentru tot ce ai sculptat la ființa mea și pentru că mă faci mai bună, mai înțelegătoare și mai conșientă de ce înseamnă a iubi.Te iubesc fără motiv!
Îți scriu și azi și mâine,

Îți scriu că te iubesc.

Ești bun și cald…ești pâine.                                

Și iarăși te iubesc..

Își scriu să se imprime

În suflet și în gând,

Încerc să fac iar rime

Și să le simți profund.

Iți scriu ca peste-o vreme,

Când alb tu vei citi,

Să n-ai de ce te teme…

Iubire vei simți!

Cu drag, pentru tine, proprietarul sufletului meu!

Cu drag pentru toți cei care mi-au oferit necondiționat dragostea lor și m-au învățat să iubesc, cu drag pentru toți locuitorii acestei planete si altor galaxii printre care te afli si tu, drag cititor! 🙂

Oana Stan

 

Vreau să mă îndrăgostesc….

     

         Bine te-am regăsit drag cititor și își mulțumesc pentru minutele de odihnă pe care ți le acorzi ACUM.

M-am gândit zilele acestea la certitudinile din viața mea și care sunt ele.

Constat că suntem siguri pe foarte puține lucruri…cel puțin eu așa simt că sunt.

Am certitudinea că așa cum am primit viața la un moment ea se va încheia, cel puțin pe această planetă 🙂

Am certitudina că există Dumnezeu, creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor..

Am certitudinea iubirii ce-o port în suflet pentru oamenii dragi mie…

Și cred că mai am certitudinea lucrurilor făcute de mine, pentru mine.

În rest totul este schimbare pură!

În general noi oamenii alergăm după certitudini, cel puțin eu fac acest lucru, îmi dă senzația că sunt apărată de tot și toate.

Încă mai caut răspunsul dacă este bine să mai caut certitudini atâta vreme cât schimbarea este practic o certitudine mai mare decăt altele după care tânjesc…

Mă simt foarte bine să am siguranța că cei pe care îi iubesc sunt bine…. fizic, psihic, că sunt împăcați cu ei înșiși și viața lor. În acel moment parcă îmi încarc bateriile și-mi pot vedea liniștită de treabă. E ca și cum mi-aș da ”accept” pentru a mai putea trăi încă o zi liniștită. După ce se instaurează liniștea psihică mă pot deschide către viață, către creație, către lucruri ce-mi fac placere.

S-ar putea interpreta că trăiesc mai mult pentru altii și mai puțin pentru mine? Hmm…incă mai caut răspunsuri!

Am avut un dialog cu dragul meu prieten Șerban Stănescu în care mi-a spus : ” construiește și reconstruiește o Oana de care să te indrăgostești nebunește, să vrei să fi tot timpul cu ea, pentru orice, inclusiv să-ți placă să te cerți cu ea”.

Mi s-a părut atât de frumos să mă îndrăgostesc de mine…..adică să-mi pot oferi atâta iubire cât am nevoie și chiar mai mult, mie și doar mie?!

Pănă acum am făcut acest lucru doar pentru cei din jur, m-am îndrăgostit doar de ei!

Acum vreau să mă îndrăgostesc de mine nebunește!

Și iată că ajung din nou la concluzia că ce faci tu cu gândul, cuvântul, scrisul, privirea, auzul, mirosul, iubirea, trupul, mâinile tale, rămâne o certitudine.

Tu îl faci, deci ești sigur pe rezultat, e al tău, îți aparține! Este experiența pe care o adaugi pe o pagină a vieții tale, iar la sfârșit când îți vei reciti povestea și retrăi totul (că doar TU ai scris, simțit, văzut, auzit, mirosit, pipăit, zâmbit, vorbit, gândit, plâns, învățat, citit, iubit, dorit…etc.) vei avea satisfacția că ai trăit VIAȚA TA!

Mă invit și vă invit către o experiență autentică, acea experiență ce o să vă dea certitudinea că ați trăit viața pe care voi ați dorit-o, respectiv creat-o!

Dă-ți voie să trăiești așa cum îți dorești, să fi primul/prima ce se îndrăgostește de tine, să fi primul/prima ce-ți spune  TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC, ești minunat/ă așa cum ești!

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru toată susținerea pe care o simt din ce în ce mai puternic!

Ps. Spune-mi care sunt certitudinile tale în această viață?

Sursa foto http://doar-tu-si-3u.blogspot.ro

Cu mult drag,

Oana Stan

 

Despre fericire sau declarație de dragoste

 Bine te-am regăsit drag prieten,

  Îti mulțumesc că te-ai oprit din drumul tău o clipă să te odihnești.

A venit toamna, anotimpul meu preferat. Sunt nascută toamna, poate de aceea. Și toamna sunt nostalgică, e  vremea „cugetărilor”,a căutarilor de sine, a momentelor doar tu cu tine…mereu mi-au placut aceste momente, cred că ne ajută să ne cunoaștem..

Am lipsit puțin din peisaj, tocmai pentru că am avut nevoie de un moment de respiro..

Acum câteva zile aveam nevoie să știu ce mă face fericită, acea fericire cu adevărat importantă, aceea care contează…

Am înțeles că mă face fericită timpul petrecut alături de persoana iubită, încrederea, sinceritatea, tandrețea …când putem comunica cu înțelegere și armonie..tot ce e legat de noi și magia noastră..

Mă face fericită să-i știu sănătoși pe toți ai casei, părinți,bunici, frate, prieteni…

Mă face fericită armonia din familie, liniștea și momentele când ne putem comunica problemele..

Mă face fericită libertatea pe care cei dragi ți-o oferă atunci când au încredere în tine, acea libertate de a fi și deveni ceea ce-ți dorești..

Mă face fericită încrederea pe care mi-o acord atunci când am nevoie..

Mă face fericită curajul de care am nevoie câteodată să fac anumite lucruri..

Mă face fericita fericirea celor dragi, dacă ei sunt bine și eu pot fi bine..

Mă face fericită armonia din jur..

Mă face fericită o zi cu soare, dar și o zi mohorâtă, ambele imi dau motive de bucurie, prima mă ajută să văd partea plină a paharului iar cea de-a doua imi oferă timp pentru reflecție..

Mă face fericită să știu că la sfârșitul zilei am ce revizui de peste zi..

Mă fac fericită discuțiile cu D-zeu în care îl simt alaturi de mine..

Mă fac fericită cei doi nepoți Matei și Teodora..

Mă face fericită liniștea oamenilor pe care-i iubesc..

Mă face fericită să știu că mi-au ieșit bine lucrurile pe care mi le-am propus..

Mă face fericită o carte bună…

Mă face fericită mulțumirea celor dragi față de tot ce au primit de la viață..

Mă fac fericită lucrurile pe care le pot face de una singură..

Mă fac fericită momentele când pot ajuta și pot fi de folos celor din jur..

Mă face fericită timpul pe care mi-l acord mie pentru a deveni cea mai bună variantă a mea..

Mă face fericită marea in fiecare vară…doar alături de el..

Mă fac fericită toate lucrurile bune și frumoase, toți oamenii darnici cu viața lor și cu a celor din jur..

Mă fac fericită toate gândurile acestea legate de fericire..

Pentru că pentru mine fericirea inseamna: liniște, armonie, iubire, sănătate, vitalitate, energie, echilibru, frumusețe, dăruire, ajutor, bucurie, împăcare, iertare, răbdare, înțelegere, înțelepciune, puterea de a merge înainte, căldură sufletească, comunicare, curaj, încredere…

Mă face fericită gândul că aș putea contribui cu ceva la fericirea ta..drag cititor..

Dedic acest articol soțului meu, părinților mei, prietenilor  și desigur ție, cititorule..:)

Îți las mai jos două melodii vesele ce sper să-ți însoțească fericirea! 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=d-diB65scQU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=lUvo6vrIzkg

 

Aș fi extrem de fericită dacă mi-ai împărtăși din fericirile tale!

Cu mult drag,

Oana Stan

 

 

Povestea lui Iura Rotaru

 

Dragii mei talentați, bine v-am regăsit,

Astăzi vă aduc un nou talent pe scenă, se numește Iura Rotaru. La recomandarea lui Șerban Stănescu   am pornit către căsuța sufletului său cu un interviu. Am bătut și la ușă a ieșit  un tânăr simpatic dornic de cunoașterea lumii în care se află. Mare uimire pentru mine ca la 17 ani să-ți dorești așa tare acest lucru.

Ne așezam comod in fotoliul minții sale și începem interviul.

Despre Iura Rotaru în mare: blogger, deținător a două site-uri, http://visator-cu-plumb-in-ochi.blogspot.ro/ și  http://filme-destepte.blogspot.ro/. Este preocupat de dezvoltare personală, spiritualitate, religie și esoterism.       

Rep: Iura, ai 17 ani, vârstă la care tineri ca și tine abia știu cine sunt, când ai avut timp să-ți alegi direcția pe care vrei să mergi?

      Dacă nu acum, atunci când? Acum avem destul timp. În adolescență, când  nu suntem legați de familie, job nedorit, facturi etc. Avem o lume la picioarele noastre și potențial nelimitat. Acum dăm cursul vieții.
Povestea mea a inceput de Revelion 2012. Nu am mers cu prietenii la petrecere și am stat toata noaptea în fața pc-ului. Așa am dat de documentarul ”The Secret”. Am fost cuprins de un entuziasm nebun si am început  să studiez tot ce ține de ”Legea Atracției”. Am dat peste numeroase bloguri, personalitate alfa, success dublu, motivonti, tophabits,  care m-au ajutat să cresc și mă ajută în continuare .Dar acesta e doar începutul…

 

  Rep: Cum s-au născut blogurile tale?

Primul meu blog, visător cu plumb în ochi, l-am lansat acum 4 luni, ca un experiment, pentru a  studia SEO, limbajul html și tot ce ține de blogging. Apoi am adăugat puțină pasiune și am continuat. Acum, blogul a ajuns o parte din mine, ma reprezintă, e locul în care imi exprim gândurile, aspirațiile, sentimentele și învăț experimentând.

Tot timpul am fost interesat de semnele și mesajele  transmise de către  regizori și scriitori prin lucrările lor , așa a apărut ideea cu Filme Deștepte. E un proiect ambițios, la care, momentan, lucrez cu prietenul meu, Condrea Maxim și pe viitor, voi mări echipa pentru că am prieteni interesați, capabili și la fel de entuziasmați.

  

Rep: Când colegii tăi visează mașini, telefoane scumpe,practic în exteriorul lor, tu scri despre dezvoltare personală, de ce?

Pentru că astfel mă dezvolt! Vreau să devin cea mai bună variantă a mea. Și atingând aceste culmi, voi avea și mașini și telefoane și restul material, asta vine ca bonus.

 

 Rep: Ce înseamnă talent și vocație pentru tine?

Sensul vietii, cred. Altfel, pentru ce mai traiesc? Trebuie să las ceva în urma mea, să fac lumea  un loc mai bun, asta o pot realiza doar  urmându-mi pasiunile și valorificându-mi talentele.

 

Rep: Cum ai descoperit ce talente ai și cine sau ce te-a ajutat să faci asta?

Hmm … aici pot menționa multă lume.  Practic, am avut de învățat de la toate persoanele mai speciale din viața mea. Un aport important în educarea mea au adus Pera Novacovici, Florin Rosoga, Daniel Roxin, Taher Sonu, Serban Stanescu si mulți altii.

 

 Rep: Ai investit mulți bani în talentul tău? Mulți credem ca  e nevoie de bani să ajungem acolo unde ne dorim.

Nu am investit nici un ban. Zero! Dacă trăiești cu pasiune și iți urmezi vocația, banii  singuri vor veni la tine. Tot ce investesc eu, este destul de mult timp și energie. Oricine poate!

 

 Rep: Acum căștigi bani cu talentele tale?

Sunt la început de drum, totul e in fața mea. Am cațiva euro pe contul adsense (reclama gazduită pe site) și am avut deja primele oferte de articole sponsorizate. Banii ii las pentru mai târziu.:)

 

Rep: Cum arată o zi din viața ta, înainte și după ce ți-ai descoperit talentele și vocația?

Da. Aici s-au produs schimbari  enorme. Cândva totul era cat se poate de mediocru. Școala, temele pe acasă, pentru că dacă mă lipseam de ele, facultatea era doar un vis și rămâneam fără profesie, deci ajungeam un “ratat”. Așa era mentalitatea mea, modelată de școală, societate și din păcate, parinți. Aveam puțini prieteni, eram închis în mine, timid. Ma jucam enorm de mult la calculator. Eram dependent și așteptam cu cea mai mare nerăbdare când mă voi așeza iarăși la calculator, să intru în lumea virtuală, unde totul decurge cum vreau eu, unde eu sunt eroul principal… am avut ce învăța și din perioada aia.

Acum, sunt erou principal din viața mea reală, nu cea virtuală. Am devenit extrem  de visător și optimist. Atrag atentia la detalii, pe care, atunci cu greu le observam. În preajma mea am oameni care-mi plac, cu care petrecem frumos timpul și alături de care evoluez. Am învățat să prețuiesc timpul, toată ziua fac ceva. Citesc, cânt la chitară,scriu, fac sport, ma relaxez, iubesc, respir, trăiesc…  

  

Rep: Ce te motivează să mergi mai departe pe drumul tău?

Visele, dorințele, aspirațiile. Asta mă mână, asta îmi dă putere. Dar am mai observat că atunci când faci ceea ce-ti place, dispare aceea obligație de a face ceva . Totul vine de la sine, natural. Te trezești dimineața cu un entuziasm nebun și  adormi cu gândul  la visele ce în curand vor deveni realitate. Cred că asta se mai numește fericire.

 

Rep: La ce proiect lucrezi acum?

Recent, am lansat incă un blog http://jurrki.blogspot.com/ ,momentan e încă în construcție, dar pe viitor voi scrie despre conspirații și spiritualitate.
Insă prioritatea mea acum rămâne Filme Deștepte. Am câteva schițe la articole noi și mai sunt idei. Vreau să prind momentul și să extrag din el maximul.

 

Rep: Pentru cei care încă își caută talentele și vor să afle cine sunt, ce-I sfătuiești să facă?

Să inchidă televizorul, facebook-ul, să șteargă toate jocurile din calculator si să uite tot ce Ii s-a spus la școală.Trăim în era digitală. Suntem bombardați de informație, avem la dispoziție mai mult ca oricând. Parinții și buneii noștri  erau lipsiți de astea, dar și așa, mulți din ei au ajuns unde-și doreau, deci, păcat ar fi ca TU, cu orice informație la un click distanță, să duci o viață mediocră.
Sunt atâtea site-uri de dezvoltare personală care-ți oferă totul pe tavă, doar aplică. Cred că oricine poate.

 

Rep: Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine din viață?

Hmm… m-ai pus pe ganduri. Cred că un pix, o foaie  și internetul, dar per ansamblu, dependența de lucruri este inexistentă în cazul meu . Merg pe principiul ”omnia mea mecum porto” (tot ceea ce am duc cu  mine).

 

Rep: Cui vrei să mulțumești pentru tot ce ai acum?

Lui Dumnezeu. Atât.

 

Iura îți multumesc pentru frumoasele tale răspunsuri și sper să-i ajutăm pe cei care le citesc și sunt în căutarea drumului spre sufletul lor.

Dragii mei sper că ați înțeles incă o dată că totul ține de noi și de cum dorim să ne construim viețile, dacă punem cărămizi autentice, cu amprentele personale, vom ajunge foarte repede acolo unde ne dorim.

Spune-mi ce ți-a plăcut în interviul cu Iura și care crezi ca este atuul tău cel mai mare pentru a-ti descoperi talentele?

 

Cu mult drag,

Oana Stan

 

 

 

 

Povestea lui Șerban Stănescu- autocunoaștere, educație și muncă permanentă

 

 Bine v-am regăsit, dragii mei!

Am reușit de curând să finalizez un interviu pe care îl așteptam ca ”pâinea caldă”. De ce? Pentru că Șerban Stănescu este un om cu experiență, cu muuuuuuulte ore de practică și desigur de unde ai ce învăța cu adevarat. Este genul de om ”enciclopedie”..și în viața asta sunt așa de rari acești oameni…încât atunci cand îi veți detecta vor fi ca un magnet.

Vă las în compania lui și luati-vă de notat, aveți ce!

Sub titlul de ”reporter”: Oana Stan;

Intervievat: Şerban Stănescu, blogger, webmaster, autorul proiectului ZENLA, al cărţilor “Începutul călătoriei”, “Cum să faci bani”, “Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, “Casa şi familia”, “Libera circulaţie a valorilor”, “Sistemul de valori”, “Formula succesului”, Conexiunea Minte-Inimă”, “Protecţia PC”, “Am învăţat”, “Manualul magicianului”, “Bani pe net, uşor şi repede”, “Studioul de acasă” – vol. 1 şi 2, “Cinci legi ale succesului”, cursurile de autodezvoltare şi afaceri online CBPN 01, CBPN 02 şi “Cinci Pentru Infern”, etc.

Rep: Cum ai ajuns să faci ceea ce faci acum?

 

SS: Înainte de a răspunde, vreau să îţi mulţumesc pentru oportunitatea oferită, de a comunica cu cititorii tăi!

Şi acum, să conturăm câteva  idei…

În primul rând, au fost talentele şi nemulţumirea mea legată de faptul că, de-a lungul primilor 12 ani de şcoală, am pierdut vremea învăţând lucruri “pentru că aşa trebuie”, în loc să fiu îndrumat să mi le dezvolt! După ale cui standarde “aşa trebuie”? Pentru ce trebuia să învăţ acele lucruri care îmi făceau viaţa amară? Răspunsul “aşa prevede programa de învăţământ”, mi s-a părut o batjocură la adresa mea şi o lipsă crasă de competenţă din partea profesorilor care îşi mascau incompetenţa, mentalitatea de înfrânt, în dosul unor hârtii de la minister… Cum ceea ce voiam eu s-a dovedit imposibil, a trebuit să îmi găsesc singur calea.

Aşa am învăţat să renunţ la multe activităţi care făceau deliciul colegilor mei, în favoarea cititului.

Ceva mai târziu, în timpul liceului şi după liceu, am vrut să ştiu ce înseamnă munca şi să îţi câştigi existenţa din propria muncă. Aşa am ajuns să mă angajez la 16 ani, în industria de medicamente, ca muncitor necalificat. O experienţă grea dar frumoasă şi din care am învăţat un lucru important: munca fizică, e prost plătită şi epuizantă. Pe lângă asta, competiţia este extrem de dură, pentru că există întotdeauna un mare exces de forţă de muncă fără calificare sau cu o calificare sub-mediocră. Cam 50% din oamenii de pe glob, se bat literalmente, pentru acelaşi gen de munci, care pot fi învăţate rapid, care epuizează şi fizic şi psihic şi îţi consumă timpul, aducându-ţi bani, doar atât timp cât munceşti. Când capacitatea de muncă scade, societatea te azvârle într-o zonă obscură, unde existenţa este iluzorie şi plină de mizerii.

Ce e de făcut? — m-am întrebat. Şcoala, oferă răspunsuri doar pentru cei care au timp să creadă în himere de tipul pensie, asigurări sociale şi alte astfel de sloganuri populiste! Prin urmare, pentru ce să continui studiile? Să învăţ ce? Cum să fiu mai slugarnic şi să mă conformez “normelor”?

Timpul a trecut şi am înţeles că singura mea şansă de a ajunge acolo unde voiam, era să învăţ cât mai mult, de unul singur. Fie din cărţi, fie din practică, fie din ambele, unde e posibil.

Aşa se face că, ceea ce citeam eu, era cu totul altceva decât “lecturile suplimentare”, “recomandate” de profesori.

Anul 1992, a fost unul extrem de dificil pentru mine şi pentru economia românească, în general. Haosul de după 1989, ajunsese la cote insuportabile. Culegeam roadele “competenţelor” fabricate după documentele de partid… Le culegem şi acum şi dacă vom continua să facem practică “după ureche” şi după platforme-program scrise de studenţii şi absolvenţii facultăţilor de tip “ştiinţe politico-administrative”, vom avea parte de o tranziţie infinită, către “marele nimic”, vorba celor de la Iris…

Anul 1993, a fost un moment dificil şi unul de cotitură în existenţa mea: M-am decis să apuc pe calea antreprenoriatului.

Perioada 1993 – 1995, a fost una în care a trebuit să învăţ enorm, atât despre afaceri cât mai ales despre mine!

Anul 1995, a însemnat o altă cotitură în viaţa mea, la fel de mare ca cea din 1993. Am decis să intru în universul calculatoarelor, când am înţeles că metalurgia este un domeniu în continuu declin şi că schimbările necesare înnoirii domeniului, vor dura decenii şi vor însemna reduceri masive ale personalului uman şi automatizare şi robotizare la maximum.

Cum singurul domeniu care era promiţător erau calculatoarele, m-am decis să merg pe acest drum.

De vreme ce şi astăzi tot în acest domeniu lucrez, se vede că intuiţia mea a fost corectă.

Pe urmă, mai este un aspect, care la vremea aceea, era o simplă bănuială: Şi dacă voi putea cu ajutorul calculatorului, să îmi dezvolt talentele, îngropate de vii de şcoală?

Anii trecuţi şi lucrul la calculator, m-au ajutat să înţeleg şi că se poate şi mai ales, cum anume!

Întâlnirea cu Yoga din perioada 1991 – 1997, m-a ajutat foarte mult să mă cunosc dar şi să îmi dezvolt într-o anume măsură unul dintre talentele native şi să întrevăd şi cum pot merge mai departe pe acea direcţie. Aşa am ajuns în 2005 la Reiki, în 2008 la Inforenergetică, apoi în 2010 la Munay Ki.

Am continuat însă cu acel talent la care muncisem cel mai mult: LITERATURA.

În acest domeniu, anul crucial a fost 2007, când am publicat prima carte, pe atunci, sub titlul “Ritmuri Interioare”, acum, “Începutul călătoriei”.

Restul poveştii, e cuprins în cărţile publicate şi care se află la dispoziţia oricui e interesat, pe internet. Lista se află la finele cărţii “Cum  să faci bani”, care se găseşte la mine pe blog. Ca o concluzie, e o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de 40 de ani!

Rep: Ce te-a determinat să ajungi aici?

SS: Cum am spus şi mai înainte, nemulţumirea legată de ignorarea aptitudinilor mele native. Dar la asta, în timp s-a adăugat descoperirea faptului că e o situaţie generală. Învăţământul aşa cum e el structurat, îţi oferă informaţii aproape inutile în procesul de valorificare a VOCAŢIEI şi a TALENTELOR. Oricât de paradoxal ar suna, învăţământul actual, e un fel de “Ţara arde şi baba, se piaptănă!”. O uriaşă pierdere de vreme, la capătul căreia te vezi azvârlit în viaţă total nepregătit, pus în situaţia de a îţi câştiga existenţa fără a avea minimum necesar de cunoştinţe despre tine însuţi şi despre potenţialul tău de a produce valoare. Singura înzestrare pe care ţi-o dă învăţământul, este spiritul de turmă şi obedienţa oarbă faţă de “sistem”: şefi, poliţie, armată, securitate, autorităţi…

Rep: Ce pași ai făcut pentru asta?

SS: Mulţi şi constant! A fost nevoie de o muncă uriaşă, pentru a mă cunoaşte pe mine, aşa cum sunt! Din păcate, ceea ce învăţăm în şcolile de tot felul, sunt formule de calcul şi principii foarte vagi, foarte generale despre nişte idei mai mult ori mai puţin economice, mai mult ori mai puţin filosofice, a căror singură utilitate, este să justifice salariile celor de la catedră!

A fost nevoie să citesc mii de cărţi pentru a putea înţelege încotro trebuie să o apuc şi mai ales, DE CE!

Apoi, PRACTICA. Fără practică, orice carte e o simplă adunătură de cuvinte, absolut inutilă.

Începând din 1993, am învăţat ce înseamnă să ridici o afacere de la zero, cu banii reprezentaţi de un salariu oarecare. Am învăţat ce înseamnă circulaţia valorilor, ce înseamnă piaţă, cerere, ofertă, negociere, studiu de piaţă, dobândirea şi valorificarea competenţelor…

Ce aş recomanda celor aflaţi la început de drum? Multă învăţătură şi dobândirea unei competenţe, într-o direcţie către care te simţi atras IREZISTIBIL!

Asta am făcut eu: m-am lăsat călăuzit de intuiţie. Când am ascultat Vocea Interioară, a ieşit bine. Altfel, a ieşti prost sau cel mult “acceptabil”. Adică, mediocru.

Autocunoaşterea deci, cred că e singurul pas care contează. Restul, se conturează singuri, vin de la sine!

Rep: Ce atitudine ai avut faţă de oportunităţi şi cum le-ai „îmbrăţişat”?

SS: Sunt o fire curioasă! Şi chiar vreau să subliniez că sunt fricos din fire! Oricât de paradoxal ar suna, îmi e frică de o groază de chestii! Totuşi, curiozitatea, nevoia de a şti, de a cunoaşte şi în ultimă instanţă de a mă cunoaşte pe mine însumi, depăşeşte frica. Destul cât să mă împingă să fac lucruri care pentru alţii, înseamnă fie “nesăbuinţă”, fie “nebunie curată!”. M-am simţit împins mereu să îmi părăsesc “zona de confort”! Ştiu că ce spun eu acum o să îngrozească pe toţi comozii şi leneşii, dar mie, prea mult timp în “ape călduţe”, îmi provoacă o stare de nervi insuportabilă! Ultima “aventură”, este cea care a început pe 22 august, când am renunţat la Windows şi am trecut la Linux. Asta, după 17 ani de muncă pe această familie de sisteme de operare. E ca şi cum ai lua toată viaţa de la capăt: înveţi la din nou să scrii, să citeşti, să vorbeşti, să mergi… Sau ca şi cum ţi-ai pierde vederea şi auzul, la peste 40 de ani!…

Oportunităţile, sunt peste tot. Sau cel puţin, aşa văd eu subiectul “oportunităţi”. Din ceea ce am spus acum, cred că un exemplu este clar! În vremea când o minoritate nesemnificativă chiar şi la scară mondială, era preocupată de calculatoare şi lumea calculatoarelor, la vârsta de 36 de ani, am decis să iau viaţa profesională DE LA ZERO! Ce altceva aş putea spune?

Acum, când omenirea abia descoperă nişte definiţii vagii şi confuze a ceea ce înseamnă Vocaţie şi TALENT, eu m-am înscris pe lista celor care vor să spargă nuca asta tare zisă “Vocaţie şi Talent”!

Eu cred că oamenii văd viaţa foarte greşit când aleargă după oportunităţi. Eu am convingerea că definiţia corectă a obstacolelor din calea vieţii, este OPORTUNITATE.

Argumentul meu, e simplu: orice dificultate, înseamnă posibilitatea de a îţi verifica aptitudinile şi mai la obiect spus, COMPETENŢELE. Prin urmare, omenirea se prăbuşeşte sub miliardele de oportunităţi care îi stau în faţă, clipă de clipă. Preferăm să ne văicărim numindu-le “greutăţi”! Ceea ce lipseşte însă, este hotărârea de a le privi ca atare, ca OPORTUNITĂŢI şi de a le face faţă!

Uite, chiar îţi propun un exerciţiu! Când crezi că ai o greutate, un obstacol în viaţă, scrie-l pe hârtie, cu lux de amănunte. Pe urmă, scrie mare de tot sub acel text: ACEASTA ESTE OPORTUNITATEA MEA!

Reflectează adânc asupra a ceea ce este greşit în exprimarea iniţială şi rescrie textul de atâtea ori până când ai certitudinea că s-a transformat în descrierea unei oportunităţi!

Rep: Cum ai intrat în contact cu oameni de calitate?

SS: De data asta, o să răspund foarte scurt: Pe bază de rezonanţă! LEGEA REZONANŢEI! O singură condiţie am îndeplinit eu, ca să zic aşa. Am acceptat să fiu călăuzit de intuiţie. Şi ca să dau şi câteva exemple… Wallace Wattles, a apărut în viaţa mea când mă confruntam cu amânările. Era prin 2006, la finele anului şi mă tot chinuiam să iau o decizie privind publicarea primei cărţi… În cartea lui,  “Ştiinţa de a deveni bogat”, e un capitol dedicat “artei amânărilor” (procrastination). A fost ceva mai dificil, pentru că limbajul folosit de Wattles era o Engleză mai veche, cu rezonanţe academice, aşa că, a fost un efort destul de mare descifrarea multor termeni. A fost însă o ocazie extraordinară pentru a îmi perfecţiona Engleza! Asta, că tot vorbeam de oportunităţi!

Rep: De la cine ai avut de învățat cel mai mult?

SS: Îţi dau un răspuns care o să ţi se pară ciudat: În foloclorul Norvegiei, e o poezie superbă! Acolo găseşti lista tuturor profesorilor mei! Poezia se numeşte “Învaţă” şi pe vremuri (anii ’70) o cânta Adriana Ausch…

Rep: Cum trebuie să „se poarte” un om ca să ajungă la succes, din punctul tău de vedere?

 

SS: Să caute neîncetat să fie el însuşi! Altfel exprimat, să se descopere în fiecare clipă a vieţii sale pe sine, ce aptitudini are şi să le dezvolte, fără să ţină  seama de clevetitori. La vremea când diamantul a devenit inel sau pandantiv, toată lumea îl admiră. Prea puţini însă se încumetă să coboare în adâncul Pământului şi să îl scoată la suprafaţă! Ştiu că mulţi definesc succesul ca fiind “hazard”, “noroc”, “averea părinţilor”, etc. Eu am convingerea că succesul este o tehnică simplă care poate fi rezumată la “Urmează-ţi visul!”. Definiţii frumoase, sunt peste tot. Mie îmi plac mult de tot, mai multe definiţii, date de mai mulţi autori:

Richard Bach — Pescăruşul Jonathan Livingstone;

Paulo Coelho — Alchimistul şi Manualul Războinicului Luminii;

Don Miguel Ruiz — Cele patru legăminte;

Wallace D. Wattles — The Science of Getting Rich;

David Vallieres — Fail Fast, and Other Contrarian Business Rules (2007);

Antoine de Saint-Exupery — Citadela.

Ar mai fi şi altele, dar cred că ajung şi astea. Prea multă teorie, duce la “democraţii originale”…

Rep: Prin ce temeri ai trecut?

SS: Toate! Cine spune că e fără frică, e un mincinos fără seamăn! Curajul, înseamnă cu totul altceva decât lipsa fricii! Înseamnă să găseşti în tine puterea de a îţi depăşi fricile! Cred că cea mai mare groază, am trăit-o prin aprilie 1995. Eram la serviciu, la fabrica la care lucram. Tocmai ajunsesem la biroul meu din atelierul de tratamente termice, după ce făcusem un mic ocol pe la biroul Personal-Învăţământ-Salarizare, actualul “HR” sau “Resurse umane”. Îmi depusesem demisia. În mai puţin de 10 minute, în atelierul meu au apărut vreo 15 zdrahoni de la atelierul Întreţinere. Toţi oameni învăţaţi cu munca grea, cu barosul… M-au înconjurat şi mi-au spus că acolo o să rămân, că dacă încerc să părăsesc fabrica, mă calcă în picioare… Am înţepenit! Am rămas mut, mai bine de 15 minute, deşi sunt o fire extrem de spontană! Am fost atât de şocat de împrejurare, încât mi-a trebuit enorm de mult timp — la standardele mele “repede” înseamnă maximum 15 secunde — să îmi revin şi să vorbesc…

Am fost uluit de situaţie, de faptul că oamenii mă apreciau şi eu abia dacă aveam o idee vagă despre ce însemn pentru ei! Şi culmea, nici unul dintre ei, subaltern al meu! Ne cunoşteam pentru că eram într-o vreme secretarul sindicatului şi mai târziu, “oaia neagră”, adică singurul care părăsise sindicatul, din toată fabrica!

Rep: Ce mesaj pozitiv vrei să le transmiţi celor ce îţi vor citi povestea? Gândeşte-te că eşti un „formator de opinie” şi că cei care se află la început de drum, te văd ca pe un „zeu”.

 

SS: Primul lucru: Dacă mă văd ca pe un zeu, OBLIGATORIU să îşi amintească faptul că, FIECARE ESTE UN ZEU! Dar dacă aşteaptă să îl tragă/împingă cineva de la spate ca să se vadă minunăţia din el…

Pe urmă, SĂ ÎŢI URMEZI VISELE! E învăţătura cea mai valoroasă! A fi TU ÎNSUŢI, înseamnă înainte de orice, SĂ TE CUNOŞTI foarte bine! Doar astfel poţi ajunge la visele tale cele mai minunate şi REALIZABILE! Covârşitoarea majoritate, aleargă aproape toată viaţa pentru a materializa visele altora. Părinţi, rude, amici ori prieteni, pe care şi i-au ales — zic ei — model de viaţă. A copia însă un model, este o muncă de copist. Cam ca la Xerox. Bagi hârtia şi scoţi o copie! Uneori, e nevoie şi de copii, dar dacă ţi-aş face cadou de ziua ta o pereche de cercei de plastic, făcuţi în serie, cred că ţi-aş face o impresie…

A face ceva valoros în viaţă, înseamnă a respecta TOATE cele trei legi ale inovaţiei: 1. Copiază. 2. Transformă. 3. Combină. A te opri la copiere, duce la un singur lucru: O lume a kitsch-urilor! În nici un caz, la inovaţii/invenţii! Mă întreb şi te întreb, dacă Brâncuşi l-ar fi copiat pe maestrul său Rodin, sau Edison pe Newton, cum ar fi arătat lumea astăzi, fără “Măiastra”, “Coloana Infinitului”, “Domnişoara Pogany”, “Poarta sărutului”, “Masa tăcerii”, fără bec, fără CD-uri, DVD-uri şi transport electric?

Rep: Ce pot face oamenii începând de mâine, după ce îţi vor citi povestea?

 

SS: În primul rând, o să îţi dezvălui o convingere a mea:

Ieri, a murit; mâine, poate se va naşte. Ceea ce am cu siguranţă, este ASTĂZI.

Pe cale de consecinţă, doar TU poţi să ştii ce pot face oamenii mâine.

Eu pot să îţi spun ce pot face ei ASTĂZI.

Pot de pildă să citească oricare dintre cărţile pe care le-am înşirat mai sus.

Mai pot să ia o hârtie şi ceva de scris şi să scrie ce anume le place să facă, destul de mult încât să uite cât este ceasul, să uite de foame, de sete şi de somn.

Şi dacă vor face acestea două, e destul pentru astăzi!

Totuşi, ASTĂZI, e mai lung decât pare, dacă eşti de acord cu definiţia dată de mine mai sus…

Închei prin a îţi mulţumi pentru acest interviu şi prin a îţi aminti că înăuntrul tău, se află un diamant!

Și eu îți mulțumesc Șerban pentru prețioasele informații pe care ni le-ai oferit!  Multă putere de muncă pe viitor și proiecte finalizate cu succes!

Pe Șerban îl puteți găsi pe site-ul lui, are mai multe, îl las pe cel principal.http://blog.sserbanro.info/

Lasă-mi un comentariu și spune-mi ce ți-a plăcut cel mai mult din acest interviu și cu ce te pot ajuta pe viitor!

Un weekend minunat vă doresc și toate visele să devină realitate!

Cu maxim drag,

Oana Stan

 

Oamenii și timpul din viața mea

Îmi doream de ceva timp să scriu despre cele petrecute în ultima perioada…despre cum anumiți oameni îți pot schimba modul de viață și de gândire dacă și tu le permiți asta.

Constat insă că timpul trece extrem de repede, uneori parcă e în luptă directă cu mine.

Ce legatură au oamenii si timpul? Ei bine ca să cunoști oameni ai nevoie de timp!

Oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul celor 27 de ani si cu precadere cei din ultimul an au așezat sau au luat fiecare câte o cărămidă din construcția mea, cei care au luat, au lasat spațiu liber pentru altele. Le multumesc tuturor, chiar dacă au fost și momente mai grele cu unii dintre ei.

Vă sfătuiesc să faceți la fel! Iertați-i pe cei care v-au greșit și mulțumiți-le că v-au arătat și o altă față a lucrurilor.

Înainte luam extrem de personal lucrurile, acum mă gândesc de foarte multe ori înainte să mă m-ai supăr pe ceva sau cineva. Iar o prietenă mi-a spus ca supărările sunt o pierdere imensă de energie, așa că mare grijă! Imi fac o imagine de ansamblu  a lucrurilor care contează cu adevărat în viață și-mi spun : ce pot să învâț de aici? Trag linie și merg mai departe.

Întotdeauna mi-a fost teamă să fac rău sau să gândesc rău despre oameni. Știu că se va întoarce la mine neîcetat. De ce să-mi irosesc energia așa?

Mereu am privit „fondul” bun din oameni, cu toții avem așa ceva. Răutățile și defectele de caracter au apărut în urma unor „schilodiri” ale societății, ale familiei, ale mediului în care trăim.

A început să-mi placă să privesc partea bună a lucrurilor, lucrez la asta zi de zi. Este extraordinar să vezi lucrurile din alt unghi! Mintea ta rămâne liberă, limpede, pozitivă, poți să gândești soluții, poți să-i ajuți pe ceilalți să vadă și ei la fel. E grozav câte poți face cu o minte unde sunt „depozitate” doar gânduri bune.

Mă gândesc acum la ideea de a conserva timpul, a venit repede și răspunsul: dacă o să faci asta vei sta pe loc în aceleasi evenimente. Sau poate că, așa cum citisem undeva TOATE se petrec aici și acum pe mai multe planuri trecut-prezent-viitor, e doar o chestie de percepție a fiecăruia. Hmm..trebuie sa mai studiez problema asta.

Am câteva mulțumiri de făcut, cu precizarea importantă ca D-zeu lucrează prin oameni.

Încep cu Pera Novacovici cu el a început toată povestea aceasta, mulțumesc Pera pentru sinceritatea și valoarea pe care ni le-ai oferit de-a lungul acestui an, in special la cursul tău Impulsul pentru vocația ta. Mulțumesc și colegilor tăi Daniel Zărnescu, Andreea Papp, Marius Simion pentru frumoasele articole ce-mi pun cu adevărat mintea să lucreze și pentru mișcarea aceasta de ”rezistență” pe care ati pornit-o pentru dezvoltarea personală pe toate planurile.

Mulțumesc  Lidia Gosav și Atena Stoica pentru încrederea și suportul oferit, ați fost ”omul potrivit la locul și timpul potirvit”.

Mulțumesc Monica și Serban Stănescu pentru că m-ati primit in „barca” voastră și mi-ați dat posibilitatea să vâslesc alături de voi. Sper să ajungem acolo unde ne dorim.

Mulțumesc familiei care mă susține deși le este extrem de greu să înțeleagă ce vreau să fac cu viața mea.

Mulțumesc și celor care „mă trag” de mânecă sau râd de visele mele, asta mă ajută să conștientizez mai bine procesul prin care trec oamenii ca să înțeleagă o „noutate” în viața lor.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu, acum și în fiecare clipă pentru că este atât de minunat și pentru că mi-a oferit EXTREM de multe lucruri. Și de aceea îmi șoptește tot timpul că trebuie să  ofer din ele și celor din jur. O vorbă bună, un zâmbet, un sfat, o încurajare, o strângere în brațe, o emoție, un ajutor, o alinare, o strîngere de mână, suport constant, înțelegere, credibilitate și poate cel mai important dintre toate IUBIRE.

Vă iubesc și vă admir din tot sufletul pentru că încercați să vă cunoașteți și pentru pentru că alegeți să mergeți pe calea voastră.

Am încercat să ating punctele cheie legate de oamenii și de timpul din viața mea. Dacă tot este atât de scurt să-l folosim eficient și să învățăm la timp toate lecțiile.

Spune-mi cu ce te pot ajuta în relația cu cei din jurul tău și despre ce ai vrea să citești în următorul articol.

Toate extrem de bune îți doresc!

Cu mult drag,

Oana Stan

 

Povestea lui Dan Luca – sau cum sa fii autentic și integru

Bine v-am regăsit dragii mei,

A trecut ceva vreme de la ultimul articol postat aici, am postat in cinci pentru infern în ultima vreme, este un proiect la care colaborez în paralel, însă asta face doar să adauge experiență și să facă lucrurile mai interesante.

Acum câteva luni am întâlnit în călătoria mea un alt om interesant de la care am văzut din prima clipă că am ce invăța. Mi-a atras atenția site-ul lui extrem de ”curat” și ordonat, o exprimare clară, la subiect, fără prea multe ”floricele”, mi-am zis atunci, trebuie sa fie un tip direct care știe ce vrea și ce spune. Se mai vedea ceva din rândurile scrise, experiență și pasiune pentru munca pe care o face.

Si pentru că imi doresc să vă inspir, am decis ca este mult mai eficient sa-i iau un interviu și să ne povestească mai multe despre traseul său…

Ahh…am uitat să vă spun ca personajul nostru se numeste Dan Luca și este owner la http://www.danluca.ro/ și Productivity Coach. Dar vă las pe voi să descoperiți mai multe amănunte…

1. Dan, cum ai ajuns să faci ceea ce faci acum?

Povestea mea are 15 ani „vechime”. Imediat după ce am intrat la facultate, mi-am dat seama că școala e bună dar nu completă pentru a te pregăti de viață. Am intrat imediat în AIESEC, organizația studențească. 

Acolo, am fost atras iremediabil de departamentul de Resurse Umane. Am ajuns apoi vice-președinte coordonator al departamentului, am făcut pregătire să ajung trainer și am început să țin traininguri. După ce am condus 3 proiecte, mi-am luat botezul de eșecuri și succese ca să am curajul să intru în orice „aventură” profesională cu capul sus. 

Am făcut secția de management de la Facultatea de Știinte Economice. Spun asta pentru că eram pasionat de două lucruri: de lucrul cu oamenii și de sisteme, fluxuri, optimizări. 

De atunci mi-am promis un lucru: să le țin pe ambele aproape și când una imi va fi job, cealaltă să fie măcar hobby și am reușit asta și pe durata facultății, și pe durata celor 4 ani de multinaționale, ca apoi cât  m-am ocupat de managementul de proiect al BootCamp-urilor să le îmbin pe amândouă. Pe lângă management de proiect am fost și trainer și coach în ultimii 5 ani de BootCamp. 

Iar acum ca și Productivity Coach le combin iarăși pe amândouă atât pentru business-ul meu cât și pentru al clienților. 

2. Ce te-a determinat să ajungi aici?

Valoarea mea principală este contribuția. Eu pot să devin foarte bun, insă daca nu fac accesibilă această cunoaștere și altora, pentru mine înseamnă prea puțin. Imi este clar ca am o misiune de îndeplinit și asta implică destul de mulți oameni pregătiți să primească ce am eu de oferit. Nu e nimic forțat, cine e pregătit, mă va gasi exact la momentul oportun.  

3. Ce pași ai facut pentru asta?

În primul rând mult studiu. La început individual, iar apoi în moduri organizate cu alții care imi semănau.În AIESEC (Association Internationale des Étudiants en Sciences Économiques et Commerciales (www.aiesec.ro)  am fost la multe traininguri și am ținut multe traininguri. În Bootcamp la fel. 

Am citit foarte mult, am vorbit cu oameni interesanți, am văzut traineri în alte țări. Nu cred că se poate altfel. 

4. Ce atitudine ai avut față de oportunități și cum le-ai „îmbrațișat”?

Sunt aici unde sunt pentru că am spus „DA” oportunităților evidente din fața mea. Am intrat în AIESEC, am fost în USA cu un program studențesc, am fost într-un circuit cu trenul prin Europa, am avut și experiența de la multinaționale, m-am alăturat echipei de BootCamp și am devenit coach cu prima ocazie. Privind în urmă punctele se unesc frumos, insă privind înainte ai doar intersecții în care poti spune DA sau NU. Și ca regulă, în 99% din cazuri vei fi mai trist că ai spus NU decât că ai spus DA… asta e filozofia mea… nu poti învăța ceva de valoare, stând pe loc. 

5. Cum ai intrat în contact cu oameni de calitate?

Am cautat medii unde se strang: AIESEC, multinaționale, BootCamp, JCI. În aceste medii știi deja că oamenii „sunt ca tine”, tot ce ai de explorat este cu care dintre ei ai și „chimie” (a se citi – valori și interese comune) 

6. De la cine ai avut de învațat cel mai mult?

Am avut mulți mentori, unii pe durata mai scurtă, alții pe durată mai lungă. Pe primul loc detașat este însă tatăl meu care m-a învățat smerenia, dedicarea pentru a ajuta pe cei care au nevoie, creativitatea, perseverența și abilitatea de a fi plăcut de ceilalți fiind autentic și integru.  

7. Cum trebuie să „se poarte” un om ca să ajunga la succes din punctul tău de vedere?

Succesul este un termen abstract care înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Eu am renunțat să mai vorbesc de succes sau fericire. Mi-am dat seama că scopul meu suprem vreau să fie ÎMPLINIREA. Cand vorbesc despre asta știu în orice moment dacă simt asta sau nu.

Iar împlinirea poate veni dintr-o sumă de factori: să fii sănătos și să ai energie în corp, să ai obiective și claritate despre cum le poti realiza, să te simți bine în pielea ta și să ai oameni de calitate în jurul tău… și poate cel mai important, să iți găsești scopul în viață. Adică mai exact, cum poți face o diferență în viața celor de lângă tine. Pentru ca am inventat un fel de proverb care spune cel mai bine acest lucru:

„ce poți face pentru tine e finit, ce poți face pentru ceilalți e infinit!”. 

8. Prin ce temeri ai trecut?

Cea mai mare temere a mea este că nu o să-mi realizez potențialul pe care îl am… adică o să irosesc din el. Și de aceea mi-am propus ca să minimizez „pierderile” să rămân student pe viață și în același timp să fac disponibil ceea ce învăț și dezvolt și pentru cei care vor să evolueze. Teama de eșec este din ce în ce mai mică pentru că ceea ce imi doresc să fac nu mai este o chestiune de „DACĂ”, a devenit o chestiune de „CÂND”. Așa că voi continua până CÂND se va întâmpla indiferent de numărul de eșecuri de pe parcurs. 

9. Ce mesaj  vrei  să le transmiți celor ce iti vor citi povestea? 

Petrece timp cu tine să te întelegi mai bine. Verifică daca toate gândurile pe care le ai sunt ale tale, și nu sunt programari pe care le-ai luat de bune. Mi se pare genială fraza „Nu crede tot ceea ce gândești”. 

Doar pentru că e la tine în cap, nu înseamnă că e automat și adevărat. Scrie în jurnal ceea ce gândești și ceea ce simți. Fă planuri îndraznețe și cum spunea Brian Tracy „niciodată nu schimba obiectivul, schimbă doar data”. 

Și în final incă un lucru: expune-te unor medii diferite. De gen: ONG studențesc, club de sport, sală de fitness, grup de salsa, joburi diverse (firmă românească, multinațională, start-up cu un singur angajat, etc). 

Calatorește în lume și cunoaște oameni foarte diferiți față de tine. Cel mai ușor să iți dai seama cine ești este prin a incepe cu a realiza cine și ce NU ești. 

10. Ce pot face oamenii începând de mâine după ce iți vor citi povestea.

Trezește-te dimineața mai devreme cu 30-60 de minute. Ieși din casă, respiră, fă sport. Gasește parteneri de călătorie. Scrie în jurnal.

Ai încredere în tine că poți și nu lăsa pe nimeni să se îndoiască de ceea ce ești capabil. 

Trecutul nu e egal cu viitorul! 

„Cea mai buna cale de a prezice viitorul, este de a-l creea” (Alan Kay)

Wake up & LIVE! 

Dan îți multumesc foarte mult pentru că ne-ai împărtășit povestea ta frumoasă. Cu siguranță fiecare dintre noi își va extrage de aici ceea ce are nevoie…

Spune-mi ce ți-a plăcut cel mai mult din povestea lui Dan și până la următoarea noastră întâlnire te las să te gândești la cum îți poți îmbogăți călătoria spre cea mai bună variantă a ta..

Cu mult drag,

Oana Stan

 

Mahatma Gandhi- înțelepciune și simplitate

Bine te-am regăsit drag cititor,

Astăzi am scris un articol în blogul cinci pentru infern  despre filmul pe care l-am văzut zilele trecute -Mahatma Gandhi.

Filmul este absolut superb, motiv pentru care m-am hotărât să scriu și un articol despre lucrurile pe care le-am învățat de acolo.

Câteva din mesajele pe care Ghandi ni le-a lăsat:

„Fii tu însăţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

„Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.”

„Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui.”

„Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.”

„Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.”

„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.”

„Unicul tiran în lume pe care l-aş putea accepta este propria mea conştiinţă.”

„Răbdarea înseamnă suferinţă de sine.”

„A nesocoti o singură fiinţă înseamnă să nesocoteşti forţele divine, aducând stricăciuni astfel nu doar acestei fiinţe, ci, prin ea, întregii lumi.”

Vă las mai jos linkul spre articol și aștept impresiile voastre despre acest film.

http://cincipentruinfern.wordpress.com/2012/08/21/mahatma-gandhi-sau-credinta-pentru-libertate/

Aici puteți vedea filmul  on-line  http://www.990.ro/player-film-809-sfast.html

O zi frumoasă și plină de învățăminte,

Sursa citate: autori.citatepedia.ro

Oana Stan

 

Povestea muzicii in „August Rush”

Bine te-am regasit drag cititor,

Asa cum ti-am spus si ziele trecute, m-am inscris de curand intr-un program de instruire si descoperire a talentelor, „cinci pentru infern”.

Autorul acestui site, Serban Stanescu, mi-a dat posibilitatea sa devin co-autor pe blogul lui! Ieeii super veste! Lucru ce ma onoreaza si flateaza in acelasi timp. Inseamna o doza de incredere pe care am primit-o si pe care trebuie sa o intorc.

Motiv pentru care m-am pus pe treaba! Am primit de la Monica Stanescu un film foarte dragut pe care sa-l vad si sa trag niste „invataminte”. Filmul..mai mult decat fain! O sa vi-l recomand si voua!

Iar pentru blogul lui Serban am scris primul meu articol dupa ce am vazut filmul, a fost o inspiratie „delicioasa” acest film- August Rush.

Va las linkul cu articolul si apoi sa vizionati filmul, MERITA fiecare secunda!

http://cincipentruinfern.wordpress.com/2012/08/13/asculta-ti-muzica/

Iar filmul il gasiti aici: http://divxonline.biz/drama/1170-august-rush.html

O zi minunata!

Oana Stan

 

Program de instruire pentu identificarea vocatiei si a talentelor

Bine te-am regasit drag cititor,

Pentru ca iti aduc in fata oameni care si-au descoperit talentele, vocatia si care au reusit sa-si castige existenta cu ajutorul acestora, SUNT OBLIGATA sa iti  aduc si „instrumente” prin care sa faci si tu acest lucru.

De curand m-am inscris intr-un program de instruire cu numele  de  „Cinci pentru Infern”. Programul apartine lui Serban Stanescu, alaturi de Monica Stanescu.

Programul ESTE GRATUIT in anumite conditii impuse de autori.

Iar acesta este unul dintre cele mai bune! Il recomand tuturor celor care vor sa mearga mai departe cu visele lor, sa-si gaseasca acele talente unice si cu care isi pot schimba viata.

Serban si Monica sunt oameni care au muncit extrem de mult, au incercat, au gresit, au luat-o de la capat, au pus pe hartie, au vazut ce merge si ce nu, le-au trebuit foarte multi ani de perfectionare si de intelegere a unor mecanisme legate de succes si de descoperirea talentelor.

Pentru mine sunt un exemplu de, ASA DA, de oameni care SI-AU DESCOPERIT VOCATIA si traiesc facand ce le place. Ii admir foarte mult! Asemenea oameni ar trebui promovati la Tv si in mass media existenta…de exemplul lor avem nevoie.

Din acest program,  ador urmatoarele obiective:

-identificarea vocatiei

-identificarea talentelor

-construirea unui mecansism de baza al unei afaceri on-line

Vei castiga nu doar experienta de a lucra alaturi de niste profesionisti ci si confruntarea cu tine insuti!

Este timpul pentru autoinstruire, autodeterminare..sa nu mai asteptam sa ne „scoata cineva din groapa”! 

Dintotdeauna am fost si voi fi PENTRU AUTOEDUCARE, acolo unde familia, societatea, grupul de prieteni, nu te mai pot ajuta, este DE DATORIA TA sa te autoeduci si sa cauti raspunsuri in alta parte.

Iti las mai jos linkul catre pagina ce descrie acest program.

http://cincipentruinfern.wordpress.com/about/

Lasa-mi un comentariu si spune-mi cat de important este pentru tine sa-ti descoperi vocatia, talentele si cum te pot ajuta eu sa faci acest lucru?

O zi excelenta!

Oana Stan

 

Povestea vocatiei prin credinta

Bine te-am regasit drag cititor,

De ceva vreme pregatesc un interviu cu un alt prieten ce si-a descoperit vocatia. Doamne cat imi plac oamenii acestia! Sunt extraordinari, traiesc viata la o vibratie atat de inalta si stralucesc atat de mult!

Silviu Luncan se numeste acest prieten. L-am cunoscut in urma unui proiect umanitar si de atunci imi este foarte drag. M-a impresionat credinta pe care o are in D-zeu si dorinta lui imensa de a face bine. Este un model de „asa da” pentru mine de la care am invatat foarte multe. I-am adresat cateva intrebari legate de vocatie si de toata povestea din spatele ei.

Va las sa cititi cu atentie.

1. Spune-mi cateva lucruri despre tine, ca cititorii sa te cunoasca, ce meserie ai, varsta, pasiuni, despre familie..

Ma numesc Silviu Luncan, sunt din Petresti, Alba, am 37 de ani si sunt al doilea copil intr-o famile cu 6 frati ( doua fete si patru baieti).Lucrez ca  mecanic la masini de cusut la o firma de marochinarie( posete ) in Sebes.

Nu pot numi un anumit lucru ca fiind pasiune, ci cel mai bine s-ar potrivi expresia: ,,fa-i pe altii fericiti si atunci vei fi fericit si tu”. Ma simt implinit atunci cand prin ceea ce fac pot aduce o speranta , un zambet in viata cuiva.

Pot spune ca am incercat cele doua metode de a gasi fericirea: sa caut sa fiu eu fericit, si sa caut sa fie altii fericiti -iar cea din urma cale mi-a spus ca voi “risca altruismul” -asa am devenit eu fericit si apoi ceilalti.

2. Cand s-a produs schimbarea? Cand ai simtit ca nu era suficienta viata pe care o aveai si de ce? Ce ai acum si nu aveai atunci?

Schimbarea radicala in viata mea s-a produs in 10 ianuarie 2008, nu voi uita niciodata, era o zi de joi si eram la lucru. In pauza, mi-a venit un gand  si anume- daca Dumnezeu doreste ceva de la viata mea? Daca El a regizat lucrurile ca eu sa ajung om pe acest pamant  pentru un plan de-a Lui? Daca viata mea va deveni implinita atunci cand voi intelege planul lui Dumnezeu pentru viata mea si ma voi  ,,risca “ implinindu-l? Am inceput sa ma gandesc la lucrul acesta si ma bucur ca am dat frau liber acelui gand. In momentele imediat urmatoare, printr-o rugaciune simpla, l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi arate ce vrea cu viata mea, ce plan are cu viata mea. Primul lucru pe care l-am inteles si pe care Dumnezeu  mi l-a pus in inima a fost sa organizez cativa tineri prieteni si sa facem vizite la bolnavii si batranii pe care-i cunoasteam.

Ce am acum in comparatie cu ce aveam  inainte? Nu am bani mai multi, nu am averi mai mari, nu am zile mai libere, nu am mai multa odihna, dar am siguranta ca traiesc pentru planul creat de D-zeu pentru mine, am linistea sufleteasca ca nu traiesc  doar pentru interesele mele, am multumirea ca nu traiesc nefolositor si asta imi aduce implinire. Am bucuria celor pe care ii pot ajuta.

3. Care au fost pasii concreti pe care i-ai facut pentru a-ti atinge vocatia?

Inainte de a raspunde as vrea sa definesc ce inseamna vocatia pentru mine.

Vocatia este planul lui Dumnezeu pentru viata noastra. Iar cand ne implicam in vocatie, Dumnezeu este cel care regizeaza ca toate lucrurile sa mearga bine.

Pasii sunt foarte simplii :

• L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi arate care este  vocatia mea. Mi-am dat seama care este in momentul in care am ales sa ma opresc alaturi de acei oameni care au nevoie de mine si nu doar sa trec pe langa ei. Daca inainte doar treceam acum ma si opresc. A fost un moment de constientizare, o pot numi „o inspiratie divina”.
•  Am fost dispus sa fac orice mi-ar fi “spus” Dumnezeu ca trebuie sa fac, adica eram dispus sa accept vocatia indiferent care era ea.

Poate ca uneori nu ne intelegem vocatia, deoarece ne fixam dorintele pe anumite lucruri si doar pe acelea le vedem.  Avem anumite dorinte si suntem obsedati prea mult de ele si nu observam cand in fata noastra apar de fapt nevoile reale.

• Am staruit in credinta.. Daca stiam ca Dumnezeu vrea sa fac un lucru, chiar daca nu aveam suficiente resurse, aveam incredere ca  El se va ingriji de tot.
•  Nu ma plafonez la un anumit lucru. Am inteles  foarte clar care-i vocatia si sunt cu ochii deschisi pentru a primi toate oportunitatile.

4. Ce oameni te-au inspirat? Ce carti? Ce evenimente? Ce „semne” ai primit?

Ce oameni m-au inspirat? poate ceea ce va spun pare ciudat, pare nepopular, dar asta e realitatea, m-au inspirit oamenii din Biblie.

Exista in Biblie trei categorii de oameni:

 1. Oameni care au trait si au murit si Biblia nu spune nimic despre ei, ci  doar s-au nascut, au trait si au murit.

 2. Oameni care s-au nascut , au trait influentand  pe cei din jur in rau, au trait  risipindu-si viata si apoi au murit.

3. Oameni care s-au nascut, au trait in asa fel incat au schimbat istoria, au influentat viata celor din jur in bine si apoi au murit.

Gandul ca pot fi un om care s-a nascut si  nu a lasat nimic concret in urma, nu  a lasat  un zambet pe fata unor nenorciti, nu a lasat o speranta pentru cei descurajati, nu a lasat o bucurie  in inima celor mai putin norocosi, ceva frumos in urma, m-a macinat mult.

Pe langa acesti oameni din Biblie, o influenta mare a avut-o Maica Tereza, un om simplu, cu o fizionomie de neinvidiat, a ajuns sa fie iubita de o lume intreaga si asta pentru ca a inteles ca “cea mai sigura investitie este in cei nenorociti”

Despre  ,,semne” primite, pot spune unul care le include pe toate. Desi ma implic in mai multe proiecte care necesita bani, niciodata n-am avut bani mai multi decat erau necesari pentru derularea proiectelor si niciodata n-am avut bani mai putini decat era nevoie pentru derularea lor. Intotdeauna Dumnezeu facea in asa fel incat banii sa vina la timp si suficienti. Cand demaram un proiect nu aveam banii pentru el, intotdeauna  propuneam proiectul si apoi veneau banii, care mereu se incadrau la fix..

De la cine vin banii? De la toti doritorii care vor sa se implice, care vor sa intinda o mana de speranta celor nenorociti, uneori vin de la cei cu bani mai multi, alteori vin de la oameni care sunt chiar saraci, de la vaduve, batrani, copii, etc. Toti cei care considera ca este un dar ca ei nu sunt in starea celor nenorociti  intind o mana de ajutor.

5. Vorbeste-ne te rog, despre proiectele in care esti implicat.

In mare, va voi spune cateva proiecte

• Vizitele la bolnavi si batrani.
•  Cumparam Biblii si le oferim gratis la cei care nu au si doresc .
•  Proiectul “Sorinel”- Sorinel este un baiat de 13 ani  care sufera de sindromul MARFAN. A facut mai multe operatii in Germania si este dependent de un tratament pe care familia  nu-l poate sustine  financiar. De acest tratament depinde viata lui.
• Proiectul Obadia – raspunsul lui Dumnezeu pentru biserica prigonita. Si astazi, ca la inceputul crestinismului sunt locuri unde este interzis crestinismul, iar crestinii de acolo sunt privati de cele mai indispensabile lucruri iar noi incercam sa intindem o mana de ajutor.
•  Orfelinat Drasov
•  WEC International, este o organizatie misionara la care contribuim si noi financiar cu cate ceva.
•  Biblia pentru grupul lingvistic Katuic
•  Pro Africa
• Ciuguzel – aici sustinem o familie cu trei copii si o mama care in urma decesului tatalui au ramas intr-o saracie lucie.
•  Felicitari cu mesaje crestine pentru locuitorii din comuna Petresti. Cumparam  felicitari pentru aproape toata localitatea si in timpul sarbatorilor mari din an le impartim catre localnici.

Sa spun despre unul care imi este mai drag, imi este foarte greu.Toate s-au lipit de inima mea si le iubesc mult, nu as renunta la niciunul, dar daca trebuie sa aleg doar unul, voi alege proiectul Sorinel, pentru ca acest baiat, pot spune ca mi-a ,,fost incredintat”  de Dumnezeu sa ma ocup de el.

6. Care este cel mai important lucru din toata povestea asta? Ce te motiveaza sa mergi mai departe?

Sunt un mic creion in mana lui Dumnezeu cu care scrie o poveste de dragoste omenirii…

7. Care-i scopul final, cum vezi viitorul?

Poate parea ciudat….eu nu vad viitorul. Eu vad ceea ce trebuie sa fac acum si sunt cu ochii deschisi sa vad  provocarile pe care mi le aduce  D-zeu. Nu-mi fixez obiective pe viitor ci sunt “atent” ca fiecare pas pe care-l fac in viata, fiecare zi  pe care o traiesc sa fie o poveste frumoasa si de ce nu…inedita. Nu trebuie sa privesc prea mult in viitor pentru ca risc sa pierd oportunitatile din clipa de fata.

Nu stiu ce trebuie sa fac in viitor, dar stiu ceea ce trebuie sa fac acum. Facand in fiecare zi ceea ce trebuie facut, voi intelege toata viata ceea ce trebuie sa fac. Nu am visuri pentru viitor, ci am realitati in prezent.

8. Care-i mesajul tau pentru cititori, ce vrei sa le transmiti? Crezi ca toti oamenii au o menire pe care trebuie sa si-o gaseasca? Cum ii poate ajuta povestea ta sa o faca?

Pentru fiecare om, indiferent de starea sociala, intelectuala, fizica, Dumnezeu  are un plan interesant care se numeste vocatie. Exista posibilitatea pentru fiecare om sa fie fericit indiferent de starea lui de sanatate, de banii pe care-i are,  de circumstantele exterioare.

Si asta se intampla atunci cand nu traiesti doar pentru fericirea ta ci si pentru a altora. In urma cu  cativa ani eram o persoana debusolata, dar de cand am inteles planul lui Dumnezeu pentru viata mea, am inteles ca viata poate fi altfel.

Gasindu-ti vocatia si implicandu-te in ea, vei castiga  tu, persoanele pe care le vei ajuta si Dumnezeu, care va fii bucuros ca in sfarsit mai este cineva care a inteles menirea lui pe pamant.

 Silviu iti multumesc ca ne-ai impartasit povestea ta. Sper ca fiecare din noi sa „mearga” mai departe cu ceva in suflet din povestea ta si sa intelegem cu totii cat de important este sa ne ajutam semenii si cat de mult ne implineste acest lucru. Daca doriti sa-l sustineti pe Sillviu in unul din proiectele sale imi puteti lasa adresa voastra de mail si va contacteaza el.

Lasa-mi te rog un comentariu si spune-mi ce-o sa faci de maine pentru cei din jurul tau, pentru cei care au nevoie de tine?

Va imbratisez cu drag si va transmit toata dragostea din lume sa o impartasiti tuturor!

Oana Stan